Exces de putere !?!

Adevărul din spatele Deciziei CCR nr. 126/2025

O lege curată și necesară, executată pe detalii de fond - Proiectul de completare a legii pensiilor militare (Pl-x 540 / L559/2024)​

Pentru a demonta definitiv eschiva Comisiei de Apărare, trebuie să privim dincolo de sperietoarea juridică numită „neconstituționalitate în ansamblu”. 

Da, Decizia CCR nr. 126/2025 a picat proiectul de completare a legii pensiilor militare (Pl-x 540 / L559/2024), dar haideți să vedem cum și de ce a făcut-o. 

Din analiza riguroasă a Deciziei CCR nr. 126/2025 rezultă că, deși s-a constatat neconstituționalitatea proiectului L559/2024 (Pl-x 540/2024) în ansamblul său, fundamentul acestei soluții este de natură strict intrinsecă (de conținut), iar nu extrinsecă (de procedură). 

Curtea Constituțională a respins, în mod sistematic, toate criticile de natură procedurală și bugetară invocate în obiecție, după cum urmează:

●​Critica privind sursa de finanțare și lipsa fișei financiare (art. 138 alin. 5 din Constituție) a fost respinsă, Curtea statuând că obligația inițiatorului se rezumă la solicitarea fișei, iar pasivitatea Guvernului în transmiterea acesteia nu poate bloca dreptul suveran al Parlamentului de a legifera;

●​Critica privind depășirea veniturilor asigurate prin buget (art. 47 alin. 2 din Constituție) a fost respinsă, instanța constituțională reținând că noul mecanism de actualizare reprezintă o măsură favorabilă și legală de garantare a dreptului la pensie;

●​Criticile privind termenul de aplicare, securitatea juridică (art. 1 alin. 5 din Constituție) și pretinsa încălcare a angajamentelor din PNRR au fost, de asemenea, respinse, Curtea stabilind că termenele asumate au caracter de recomandare, iar reglementările europene invocate nu prezintă relevanță de ordin constituțional în speță.

​Prin urmare, singurul temei de admitere reținut de Curte a vizat exclusiv încălcarea principiului egalității în drepturi (art. 16 alin. 1 din Constituție) din două perspective de fond: excluderea discriminatorie de la actualizare a pensionarilor militari care exercită demnități publice (art. 59³) și existența a două regimuri distincte de echilibrare a pensiilor în funcție de data trecerii în rezervă (art. 59¹). 

Subliniem caracterul pur intrinsec al cenzurii, cu atât mai mult cu cât cea de-a doua problemă de fond nu a fost invocată de Avocatul Poporului, ci a fost ridicată de Curte din oficiu la paragraful 62.

​Pe cale de consecință, constatăm că parcursul legislativ formal în ambele Camere a fost perfect constituțional. Actul normativ nu a fost invalidat pentru un viciu de formă sau de procedură adoptivă, ci exclusiv pentru deficiențe de redactare materială a două dispoziții de conținut, elemente care sunt pe deplin susceptibile de remediere.

Singurul reproș adus de CCR, dar care a condus la decizia de  "neconstitutionalitate în ansablu" a fost legat de principiul egalității în drepturi. CCR a taxat două greșeli de redactare din text: blocarea actualizării pentru pensionarii militari deveniți demnitari (art. 59³) și crearea colaterala a două regimuri diferite de recalculare în funcție de data ieșirii la pensie (art. 59¹). Culmea este că această ultimă problemă nici măcar nu fusese văzută de Avocatul Poporului, ci a fost ridicată de Curte din oficiu la paragraful 62.

Viciile sunt reparabile — iar soluția se află chiar în dosarul legislativ,  spun și alți camarazi, care s-au documentat și sprijină acest demers. ( Emil Pascuț )

(...)"Curtea nu doar a constatat viciile, ci a și indicat remediul.

Pentru excluderea demnitarilor (art. 59³), Curtea a arătat că remediul discriminării constă în acordarea accesului la beneficiul dreptului — deci în eliminarea excepției, astfel încât actualizarea să se aplice tuturor.

Pentru cele două regimuri (art. 59¹), soluția rezultă din chiar istoricul legislativ al proiectului. În forma inițiatorilor, art. 59¹ trata explicit ambele categorii de pensionari — atât cele ale căror drepturi s-au deschis înainte de intrarea în vigoare a legii, cât și cele deschise ulterior. Dispoziția care îi acoperea pe viitorii pensionari a fost însă eliminată prin amendament în comisii. Tocmai această eliminare a creat diferența de regim pe care Curtea a sancționat-o. Punerea în acord înseamnă, practic, restaurarea acelei dispoziții eliminate — nu o rescriere de la zero, ci revenirea la o soluție pe care legiuitorul însuși o redactase deja.

Aici se vede și deosebirea de fond față de precedentele încetării: în acele cazuri, Parlamentul reluase un text necorectat; aici, dimpotrivă, corectarea este identificabilă, punctuală și aditivă, iar Curtea însăși a arătat în ce direcție. O lege ale cărei defecte pot fi enumerate articol cu articol, fiecare cu soluția lui de corectare indicată de instanța constituțională, este o lege care se pune în acord prin reexaminare.

Trei intervenții, două articole atinse. Atât desparte o lege declarată „integral neconstituțională” de o lege constituțională — ceea ce confirmă, încă o dată, că ne aflăm în fața unei norme care se pune în acord prin reexaminare, nu a uneia care ar trebui reluată de la zero.

Soarta PLx 540/2024 trebuie tranșată acolo unde îi este locul — la comisiile raportoare ale Camerei Deputaților — printr-un act decizional: fie adoptarea raportului de punere în acord, fie o decizie formală și motivată. Refuzul de a acționa nu este o opțiune procedurală, ci eludarea unei obligații constituționale, în dauna rezerviștilor și a întregii familii ocupaționale apărare, ordine publică și securitate națională.

Actualizarea pensiilor militare nu este o favoare. Este aplicarea unui principiu de echitate pe care legiuitorul l-a votat deja, iar Curtea l-a confirmat ca fiind favorabil dreptului la pensie. Tot ce mai rămâne de făcut este ca Parlamentul să își respecte propria Constituție. Proiectul trebuie deblocat, refacut, avansat. Sa nu uitam ca este o biata norma de modificare, nu o norma principala.

Înghețarea PLx 540/2024 nu produce doar un blocaj juridic. Ea adâncește frustrarea rezerviștilor militari — oameni care și-au dedicat cariera apărării, ordinii publice și securității naționale — și erodează încrederea lor în instituțiile statului pe care l-au servit. O promisiune de echitate, votată de Parlament și confirmată ca legitimă de Curte, lăsată să atârne luni de zile fără niciun act, nu face decât să alimenteze sentimentul că vocea acestor oameni nu contează. Iar acest sentiment împinge, inevitabil, către opțiunile politice de protest."

​Concluzia este de o claritate orbitoare: procesul legislativ în Senat și Camera Deputaților a fost impecabil. Legea nu "a căzut" pentru că s-a votat strâmb sau ilegal. "A căzut" pentru că două articole au fost redactate defectuos, iar aceste detalii de fond au soluții clare de reparare. 

Să pretinzi în aceste condiții că procesul legislativ trebuie îngropat în totalitate este o dovadă de rea-credință strigătoare la cer din partea celor care   susțin că procesul legislativ a încetat.

Menținerea proiectului Pl-x 540/2024 într-o stare de suspendare sine die, neasumată prin niciun act juridic oficial al Plenului, reprezintă o încălcare gravă a procedurilor parlamentare și un blocaj instituțional neconstituțional.

Solicităm Biroului Permanent înscrierea de urgență a proiectului pe ordinea de zi.

Blocarea sine die a reexaminării, fără motivare, este cea mai gravă dintre toate variantele: nici reexaminare, nici o decizie formală care să poată fi, eventual, criticata si sanctionata de rezervisti. Această tăcere prelungită a Camerei Deputaților, la peste zece luni de la publicarea deciziei Curții, contravine obligației exprese din art. 147 alin. (2) din Constituție.

Parlamentul trebuie să își exercite suveranitatea legislativă (Art. 61) și obligația de reexaminare (Art. 147 alin. 2), aplicând partea din considerentul 38 al Deciziei nr. 432/2018 care recunoaște că în cazul viciilor de conținut ale unor dispoziții (așa cum sunt cele din Decizia nr. 126/2025), procedura reexaminării este deschisă de drept.

Refuzul de a emite un act oficial (Fie Raport de punere în acord, fie Hotărâre de finalizare a procesului) privează petenții de dreptul fundamental de a contesta măsura în instanță și constituie un exces de putere !?!

„Acesta este blogul oficial al inițiatorului ARM -Acțiunea Rezerviștilor Militari, Bejinariu Narciz, Vicepreședinte LADPM. Preluarea textelor se face doar cu menționarea sursei.”