Ultimul act de rezistență !

 

Când dezamăgirea devine Vot de Protest.

Ani la rând am fost un simplu observator al scenei politice, urmărind cum cei aflați la conducere își schimbă promisiunile la fiecare ciclu electoral, fără a aduce vreo îmbunătățire reală în viața militarilor și polițiștilor care au servit această țară cu devotament. 

Am ajuns la punctul în care eram hotărât să nu mai votez sau, dacă totuși aș fi mers la urne, să îmi anulez votul ca formă de protest tăcut. 

Însă de curând, un eveniment aparent banal m-a bulversat – sesizarea Avocatului Poporului la Curtea Constituțională, privind proiectul de lege ce completează Legea pensiilor militare – care mi-a schimbat complet perspectiva, mai ales prin "scenariul politic" prin care acest demers a fost făcut.

Legea în discuție era menită să ofere o reparație simbolică militarilor rezerviști, prin actualizarea soldelor de grad și funcție, actualizare eliminată tot în cheie politico-electorală, încă din 2017, de actuala clasă politică.

Totuși, într-o mișcare pe care o consider un abuz de putere, Avocatul Poporului a pus sub semnul întrebării această lege, la presiunile unor "gulerați" și "înstelați" considerând-o "neconstituțională", doar pentru a amâna promulgarea acesteia pentru o perioada nedefinită, făcând "jocurile" politice ale unor candidați la funcția supremă în stat.

Respingerea unui act menit să corecteze măcar o parte din nedreptățile față de noi, cei care ne-am dedicat viața apărării țării, a fost ultima picătură într-un pahar deja plin de dezamăgiri.

Privesc acum cu furie și neîncredere la cei aflați la putere – Ciolacu, Ciucă, Weber și acoliții lor din ministere – și la promisiunile lor goale, făcute în logica electorală.

Ei sunt, în ochii mei, simbolul unui sistem corupt, lipsit de recunoștință pentru cei care și-au asumat jurământul de a-și apăra patria. 

Și, deși ani de zile mi-am păstrat o distanță critică față de partidele politice, în fața acestui afront am simțit că e timpul să acționez. 

Nu mai pot să rămân pasiv la bătaia de joc a politicienilor și protejaților "înstelați", din ministerele care nu ne mai reprezintă și nu ne mai apără drepturile legiferate anterior. 

Pentru prima dată, m-am hotărât să îmi direcționez votul către o opțiune de protest – partidul AUR și candidatul său la prezidențiale.

Nu am speranțe mari că Simion va rezolva problemele noastre și nici nu am iluzii că AUR ar fi vreo soluție magică pentru noi, cei din sistemul de apărare și siguranță națională. Dar, după cum stau lucrurile, mi se pare singura modalitate de a-mi exprima dezaprobarea și revolta față de clasa politică actuală. 

La urma urmei, poate că singurul mod de a-i înlătura pe acești lideri care ne-au ignorat constant este să îi confruntăm prin vot.

Îmi amintesc de alte alegeri, în care ni se spunea să nu îl votăm pe Vadim Tudor „ca ne bagă în război.” Mi-am reținut votul atunci, iar astăzi încă regret. 

Acum, însă, sunt gata să îmi asum riscurile – chiar și riscul ca Simion și AUR să aibă intenții care nu coincid perfect cu valorile mele, dar cel puțin aceste intenții  declarate public converg către un scop comun, schimbarea actualei clase politice aflate la putere de 35 de ani.

Prea s-au vândut deja actualii politicienii și partidele din coaliția " împotriva naturii" cu ideologii total diferite, și care de-a lungul anilor, au trecut pe ultimul plan interesele naționale –  au cedat drepturile de exploatare a resurselor naționale companiilor internaționale și multinaționalelor, ca să mă mai tem de „pericolul rusesc" aflat la într-un conflict de peste 1000 de zile, la graniță.

Cel puțin, de data asta voi ști că am decis să fac "alegerea" prin propria voință și propriul VOT. 

Și sincer, îmi vine greu să cred că un partid și un om care evocă figuri istorice ca Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul și Alexandru Ioan Cuza va fi cel care va vinde țara mai departe.

Nu sunt singur în această decizie. 

Discutând cu camarazii mei și cu cei apropiați din familie, am văzut același sentiment de dezamăgire, frustrare și revoltă. 

Suntem sute de mii – un bloc de vot format nu doar din rezerviști, ci și din familiile noastre, oameni care cunosc prețul sacrificiilor făcute de militari și polițiști și care împărtășesc aceeași frustrare, iar majoritatea celor care au îmbrăcat haina militară sunt copiii și nepoțiii noștri.

În total, estimările ne ridică la aproape un milion de voturi care s-ar putea îndrepta către Alianța pentru Unirea Românilor și președintele său. 

Pentru noi, votul nu mai este doar o datorie civică, ci o ultimă încercare de a salva demnitatea și onoarea noastră și de a le arăta politicienilor că existăm și avem puterea de a decide.

În final, acest editorial este mulțumirea mea ironic adresată acelor lideri care m-au împins spre această decizie: 

mulțumesc, Ciolacu și PSD 

mulțumesc, Ciucă și PNL

mulțumesc, Weber și avocatului "guvernului"

mulțumesc CCR și judecătorilor aserviți politic

mulțumesc, Jianu și Roșu - generali politruci,

dar și acoliților celor nominalizați.

Mulțumesc pentru că mi-ați arătat cu cine să votez, arătându-mi prin faptele și deciziile voastre că nu vă pasă de noi, cei care ne-am dedicat întreaga carieră pentru această țară, printr-un jurământ de onoare, prin privațiuni și interdicții de drepturi civile și constituționale, alături de membrii familiilor noastre.

Iar dacă am aflat cine sunt cei care m-au dezamăgit, acum mă simt dator să îi ajut și pe alții să se hotărască în privința votului.

Aștept cu nerăbdare alegerile. 

Aștept să-mi pot folosi votul ca o formă de protest, ca o respingere categorică a celor care ne-au abandonat, și să le arătăm tuturor că, noi, militarii în activitate, în rezervă sau retragere, alături de celelalte categorii profesionale din sistemul de apărare și siguranță națională, suntem încă aici – și că avem o voce și un VOT decisiv de dat.