​Trădarea militarilor rezerviști și cinismul eșalonării: Cum transformă epoleții politici un drept câștigat în batjocură programată

Statul Român și Jaful „în Rate”: Cum se transformă Respectul pentru militarii rezerviști în cinism birocratic

În culisele puterii, printre dosare prăfuite și ecrane luminate de indiferență, se propune o nouă mostră de dispreț la adresa celor care au purtat uniforma statului. Un „document de lucru” al Guvernului, reapărut strategic, ca o fantomă în mediul online, după 10 luni de la motivarea Deciziei CCR 724/2024, care confirmă ceea ce mulți bănuiau, dar puțini sperau: statul român alege calea indiferenței, abandonului și dezinformării tacite sau strategice, în locul  onoarei și demnității militare. 

Este vorba despre restituirea impozitului progresiv reținut abuziv din pensiile militare. O eroare recunoscută la nivel instituțional, o nedreptate validată de Curtea Constituțională, dar care primește o "soluție" de un cinism fără margini printr-un document de lucru reeditat: restituirea în rate, eșalonată "generos", intr-un draft de OUG "aruncat" strategic în spatiul public, în care au modificat doar  data reeșalonarii, între 1 ianuarie 2026 și 30 ianuarie 2027, pentru a încerca sa oprească avalanșa de procese câștigate de rezerviștii militari.

Strategia „Amânării prin moartea beneficiarului” și pentru că este la modă - O Logică Cinică a Prescripției

Logica guvernanților este pe cât de simplă, pe atât de perfidă si ipocrită. Știind că procesele împotriva caselor de pensii sectoriale sunt câstigate pe bandă rulantă, "camarazii" cu epoleți politici au redactat un document de lucru - un draft de Ordonanță de Urgență, pe care l-au "aruncat" în spațiul public, dar care nu vizează reparația morală, ci limitarea daunelor bugetare, în speranța că procesele se vor diminua.

Planul este diabolic de pragmatic:

 * Evitarea plăților imediate: Deși banii au fost luați ilegal „acum și integral”, înapoierea lor se face „mai încolo și cu țârâita”.

 * Epurarea penalităților: Prin această OUG, statul speră să scape de plata dobânzilor, a penalităților și a cheltuielilor de judecată pe care instanțele le acordă în prezent.

 * Miza pe oboseală, necunoastere și prescripție: Guvernanții mizează pe faptul că mulți rezerviști, în vârstă și deziluzionați, nu vor mai avea energia să umble prin tribunale, sperând că termenele de prescripție vor „curăța” datoria statului față de propriii cetățeni.

Trădarea sub „Epoleți Politici”

Poate cel mai dureros aspect al acestei farse administrative este complicitatea juriștilor Caselor Sectoriale de Pensii și a direcțiilor juridice din ministere, care nu au măcar decența de a se abține în situații de acest gen, evidente și care au la bază decizii ale CCR. Este revoltător să vezi cum foști camarazi, ajunși astăzi în funcții de decizie, unii sub protecție politică, semnează întâmpinări, contestații prin formulări alambicate și arbitrare în instanță, doar pentru a tergiversa inevitabilul.

Acești „camarazi cu stele politice” par să fi uitat jurământul și privesc drepturile colegilor lor ca pe niște cifre contabile inoportune. Totuși, această strategie se întoarce ca un bumerang: miile de hotărâri definitive obligă deja statul la plăți masive, actualizate cu inflația și încărcate cu dobânzi penalizatoare si cheltuieli de judecată. 

Cine plătește pentru această încăpățânare ipocrită și prostească? 

Tot contribuabilul, în timp ce rezervistul își consumă ultimii ani din viață, sănătatea fizică și morală pe treptele instanțelor de judecată .

Un Abandon Programat

A spune că „nu sunt bani la buget” după ce ai confiscat ilegal sume din pensiile oamenilor este o declarație de faliment moral. Rezerviștii militari nu cer pomană; cer înapoi ceea ce li s-a luat printr-o interpretare abuzivă și neconstituțională a legii.

Abandonarea acestor categorii profesionale într-o manieră atât de ipocrită — prin promisiunea unor rate începând cu 2026 — este o jignire la adresa demnității umane, iar aici vorbim si de demnitatea și onoarea militarului. Guvernul nu restituie doar bani, ci încearcă să încaseze și "încredere". Sau, în acest caz, o lichidează definitiv.

Concluzia este amară: Statul român se comportă ca un debitor de rea-credință care, prins cu mâna în buzunarul propriilor cetățeni, propune să dea banii înapoi peste ani, dar numai dacă pensionarul mai este acolo să îi primească.