Editorial: Jurisprudența "Mortală" a CCR – Când o Interpretare forțată îngroapă și Legea Pensiilor Militare

Decizia Curții Constituționale a României (CCR) nr. 479/2025, prin care a fost declarată neconstituțională, a priori, în integralitate legea pensiilor magistraților, nu este doar un eveniment juridic izolat. Ea reconfirmă o practică jurisprudențială criticabilă, care folosește un principiu constituțional pentru a anula complet efortul legislativ, în loc să îl corecteze. 

Această interpretare, care limitează drastic puterea Parlamentului de a interveni, are un efect "mortal" direct asupra unor acte legislative precum Plx 540/2024 privind actualizarea pensiilor militare, declarat neconstituțional integral prin Decizia nr. 126/2025.

Mărul Discordiei: Art. 147, Alin. (2) vs. Alin. (4)

Inima acestei tensiuni se află în Articolul 147 din Constituție, care reglementează efectele deciziilor CCR asupra legilor nepromulgate.

 * Art. 147 alin. (2) – Obligația de Reexaminare:

   "În cazurile de neconstituţionalitate care privesc legile, înainte de promulgarea acestora, Parlamentul este obligat să reexamineze dispoziţiile respective pentru punerea lor de acord cu decizia Curţii Constituţionale."

 * Art. 147 alin. (4) – Forța Obligatorie și Încetarea Efectelor:

   "Deciziile şi, după caz, opiniile Curţii Constituţionale sunt obligatorii numai pentru viitor.[...] Din data publicării, dispoziţiile din legile, ordonanţele şi hotărârile neconstituţionale îşi încetează efectele."

Textul alin. (2) este clar: Parlamentul trebuie să reexamineze. Nu face nicio distincție între neconstituționalitatea parțială sau integrală.

Interpretarea "Forțată" a CCR

Cu toate acestea, jurisprudența CCR, reafirmată în decizii precum 619/2016 și 139/2019 și aplicată recent în Decizia 479/2025, a dezvoltat o interpretare care golește de conținut Art. 147 alin. (2) în cazul neconstituționalității integrale.

Curtea consideră că, dacă o lege este neconstituțională în ansamblul său, viciile sunt atât de fundamentale încât o simplă "reexaminare" nu ar fi suficientă pentru a o aduce în limitele Constituției. Prin urmare, invocând forța obligatorie din Art. 147 alin. (4), CCR impune Parlamentului să constate încetarea de drept a procesului legislativ.

Această abordare este criticabilă și pare a fi forțată din următoarele motive:

 * Deturnarea Alin. (4): Alin. (4) vizează în mod primar legile deja promulgate. Extinderea sa pentru a impune încetarea unei inițiative legislative aflate în proces parlamentar subminează obligația expresă de reexaminare din alin. (2).

 * Anularea Competenței Parlamentului: Prin impunerea încetării procesului, CCR anulează practic competența suverană a Parlamentului de a-și corecta actele legislative, tratând un proiect de lege integral neconstituțional ca fiind "mort" și ireparabil.

Efectul "Mortal" Asupra Pensiilor Militare

Consecința directă a acestei jurisprudențe se vede în cazul Plx 540/2024. Deși acest proiect viza o reparație necesară pentru pensiile militare prin reintroducerea actualizării, el a fost declarat neconstituțional integral (Decizia nr. 126/2025), pe motiv că ar discrimina viitorii pensionari.

Aplicând aceeași logică juridică, Parlamentul nu are, din perspectiva CCR, dreptul de a-l reexamina pentru a corecta elementul discriminatoriu. În schimb, el este obligat să constate că întregul proiect a eșuat.

Acest aspect este crucial și ilustrează perfect tensiunea juridică dintre textul Constituției (Art. 147 alin. 2) și jurisprudența fermă a Curții Constituționale (CCR), așa cum a fost discutat și în articolele precedente.

Iată ce trebuie să înțelegeți din acest gest al Administrației Prezidențiale (AP) în legătură cu Plx 540:

Rolul Președintelui și Respectarea Constituției

Prin retrimiterea Plx 540/2024 la Parlament pentru reexaminare și punere în acord cu Decizia CCR nr. 126/2025, Președintele a respectat doar în mod formal și strict Art. 147 alin. (2) din Constituție:

„În cazurile de neconstituţionalitate care privesc legile, înainte de promulgarea acestora, Parlamentul este obligat să reexamineze dispoziţiile respective pentru punerea lor de acord cu decizia Curţii Constituţionale.”

Președintele nu are competența de a decide el însuși că procesul legislativ trebuie să înceteze; el are doar rolul de a returna legea Parlamentului atunci când aceasta este declarată neconstituțională.

Dilema Parlamentului (Miezul Problemei)

Acțiunea Administrației Prezidențiale, transferă responsabilitatea deciziei finale înapoi la Parlament, punându-l în fața unei dileme juridice:

Opțiunea 1: Respectarea Textului (Art. 147 alin. 2)  - să încerce să reexamineze și să modifice Plx 540/2024. Această opțiune este aproape imposibilă juridic deoarece CCR a declarat neconstituționalitatea integrală, iar o reexaminare ar însemna rescrierea întregului proiect, depășind limitele unei simple modificări. 

Opțiunea 2: Respectarea Jurisprudenței CCR (Decizia 126/2025) - să constate încetarea de drept a procesului legislativ. Această opțiune este obligatorie din perspectiva CCR, care consideră că, la neconstituționalitatea integrală, orice încercare de "reparare" prin reexaminare ar fi neconstituțională (un viciu extrinsec).

Concluzie asupra acțiunii Parlamentului:

Practic, Parlamentul este forțat să constate încetarea de drept a procesului legislativ al Plx 540/2024. Chiar dacă formal, legea a fost trimisă pentru reexaminare, substanța Deciziei CCR nr. 126/2025 obligă la anularea proiectului.

Implicația Practică pentru Pensiile Militare

Trimitea legii înapoi pentru reexaminare nu înseamnă că actualizarea se va face în curând sau că Plx 540 poate fi salvat.

 * Soarta Plx 540: Rămâne aceeași. Proiectul este considerat mort și va trebui să se constate formal acest lucru în Parlament.

 * Soluția: Singura soluție legală pentru introducerea actualizării pensiilor militare este inițierea unui nou proiect de lege (sau o OUG), care să evite explicit viciul de neconstituționalitate invocat de CCR (adică, să nu discrimineze viitorii pensionari).

Pe scurt, gestul Președintelui este unul corect din punct de vedere procedural (respectarea Art. 147 alin. 2), dar forța obligatorie a CCR (neconstituționalitate integrală) face ca reexaminarea să fie doar o etapă formală premergătoare anulării finale a proiectului.

Acest lucru obligă la relansarea întregului proces legislativ de la zero, întârziind sine die o măsură socială urgentă și forțând legiuitorul să parcurgă din nou toți pașii birocratici, doar pentru a introduce o prevedere care, cel mai probabil, ar putea fi corectată printr-o simplă modificare parlamentară.

În concluzie, deși CCR are rolul vital de a veghea la respectarea Constituției, interpretarea maximalistă a Art. 147 alin. (4) în detrimentul Art. 147 alin. (2) riscă să transforme Curtea Constituțională într-un co-legiuitor negativ prea puternic. Aceasta blochează rapiditatea și eficiența procesului legislativ, în special în domenii sensibile precum pensiile, unde o simplă corecție ar fi fost, de multe ori, soluția mai responsabilă față de cetățeni.

Tensiunile actuale dintre puterea judecătorească, executivă și cea legislativă au paralizat statul și au redus încrederea publică.

Ne propunem să readucem echilibrul între puterile statului, să responsabilizăm factorii politici de decizie și să acordăm un rol real poporului în guvernarea țării.

Un referendum și o dezbatere necesară: Reforma Constituțională

Această inițiativă, susținută prin platforma civica #ARM - Acțiunea Rezerviștilor Militari, nu este doar un simplu apel la referendum. Este un manifest ce vizează repunerea în drepturi a voinței cetățeanului prin referendum - Clauza de executare a referendumului, dar și a legitimității forului legislativ, singurul care poate decide soarta finală a unei legi prin - Restabilirea autorității legislative a Parlamentului.

Această inițiativă pentru referendum nu este doar despre două propuneri, ci despre un principiu fundamental: redarea suveranității poporului. Prin votul nostru, putem obliga clasa politică să respecte voința cetățenilor și să pună capăt unui sistem în care puterile numite guvernează peste cea aleasă.