Erodarea unor principii și prevederi legislative ale statutului militarilor români

Când te confrunți cu o problemă juridică ce afectează drepturi fundamentale, te-ai aștepta ca instituțiile statului, în special cele cu rol de apărare a legii, să ofere soluții clare și oneste. Din păcate, în cazul militarilor români, realitatea este adesea alta. Răspunsurile primite de la juriștii din Ministerul Apărării Naționale (MApN) la sesizările privind încălcarea dreptului la asistență medicală gratuită, un drept prevăzut în Legea 80/1995, arată o disprețuitoare lipsă de profesionalism. În loc să apere statutul special al militarilor, acești "juriști" se transformă în niște acoliți politici, în politruci cu grade, a căror misiune pare a fi aceea de a justifica orice reformă politică, indiferent cât de abuzivă ar fi.

Această atitudine devine de neînțeles în lumina principiilor juridice elementare. Statutul cadrelor militare (Legea 80/1995) este o lege organică, inițiată chiar de MApN, și are prioritate în fața oricărei legi ordinare, un principiu de bază al dreptului. Mai mult, legea este extrem de precisă. Acolo unde a vrut ca anumite drepturi să fie reglementate de alte legi, a făcut trimiteri explicite (de exemplu, pentru impozite, concedii de maternitate sau căsătorie). Acolo unde nu există o trimitere, intenția legiuitorului a fost de a menține prevederile ad litteram, fără interpretări sau "corelări". Ignorarea acestor principii nu este doar o eroare, ci o dovadă că adevăratul scop nu este respectarea legii, ci susținerea, prin artificii juridice, a unei agende politice care atacă drepturi constituționale.

O analiză critică a interpretărilor arbitrare, subiective și abuzive in privința gratuității asistenței medicale și a precedentului CCR, in cazul rezerviștilor militari.

De o bună perioadă de timp, în spațiul public se manifestă o tendință îngrijorătoare: cea a reinterpretării legilor fundamentale care guvernează viața și statutul cadrelor militare, activi sau în rezervă. Ceea ce ar trebui să fie o misiune de apărare a drepturilor garantate prin lege se transformă, adesea, într-o luptă a juriștilor de la nivelul instituțiilor de forță împotriva propriilor cadre. Această situație nu este doar un simplu conflict de interpretare juridică, ci pare a fi un element al unei reforme politice de fond, cu potențiale elemente de neconstituționalitate, care vizează erodarea drepturilor câștigate și consfințite prin lege.

Unul dintre cele mai elocvente exemple în acest sens îl reprezintă disputa privind contribuția pentru asistența medicală a pensionarilor militari. O analiză aprofundată a argumentelor aduse de "juriștii de serviciu" din sistemul militar și o comparație cu principiile fundamentale de drept evidențiază un mod de operare profund viciat, care ignoră nu doar spiritul legii, ci și litera ei.

Principii juridice ignorate: Legea specială și abrogarea explicită

La baza argumentației pro-contribuție se află o serie de erori juridice flagrante. Punctul de plecare este Legea nr. 80/1995, Statutul cadrelor militare, o lege organică, de o importanță capitală. Conform principiului juridic fundamental lex specialis derogat legi generali, o lege specială (în acest caz, Legea 80) are prioritate de aplicare față de o lege generală (Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății). În plus, legile organice nu pot fi modificate sau abrogate prin legi ordinare, decât în mod explicit.

Argumentul juriștilor militari conform căruia Legea 80/1995 ar fi fost "abrogată implicit" de legile ulterioare este nu doar o prostie juridică, ci o dovadă a intenției de a denatura adevărul. Așa cum a confirmat și Ministerul Justiției, instituția abrogării implicite nu există în dreptul românesc. Orice modificare sau abrogare a unei legi anterioare trebuie să fie explicită. Faptul că legiuitorul nu a menționat nicăieri în Legea 95/2006 abrogarea prevederilor privind asistența medicală gratuită a militarilor nu este o scăpare, ci o confirmare a intenției de a menține aceste drepturi.

Interpretarea abuzivă a termenului "gratuit"

Un alt punct nevralgic este interpretarea, contrară oricărei logici, a termenului "gratuit" de către juriștii militari. Legea 80/1995 stipulează clar că "pensionarii militari au dreptul gratuit la asistenţă sanitară şi medicamente". Din punct de vedere lingvistic, logic și juridic, "gratuit" înseamnă "fără plată". Cu toate acestea, juriștii militari au găsit de cuviință să ne informeze că gratuitatea acestui drept nu îi scutește pe militari de plata contribuției la sănătate.

O asemenea "interpretare" sfidează bunul simț și sugerează o atitudine de dispreț față de legiuitor și față de cetățenii pe care ar trebui să-i apere. Întrebarea retorică rămâne: dacă dreptul ar fi fost condiționat de plată, de ce ar fi folosit legiuitorul termenul "gratuit"? Statutul cadrelor militare, o lege extrem de precisă, face trimiteri la alte acte normative atunci când dorește ca anumite drepturi să fie reglementate de acestea (de exemplu, în cazul căsătoriei, al reducerilor de impozit sau al concediului de maternitate). Absența unei trimiteri similare la legislația sanitară în cazul asistenței medicale nu este o neglijență, ci o intenție clară de a acorda un drept necondiționat, ca o contrapondere la restricțiile impuse pe întreaga durată a carierei militare.

Precedentul Curții Constituționale și neconstituționalitatea reformei

Modul de operare al juriștilor din sistem este cu atât mai grav cu cât există un precedent clar, al Curții Constituționale a României (CCR), care demonstrează nelegalitatea și neconstituționalitatea măsurilor de a impune contribuții pentru drepturi deja câștigate. Decizia nr. 89/2023 a CCR, deși referitoare la contribuția la CASS pentru anumite pensii, a stabilit un principiu fundamental: drepturile de pensie, odată stabilite, nu pot fi afectate prin legi ulterioare care le diminuează cuantumul. Impunerea unei contribuții pentru un drept deja garantat de lege încalcă principiul egalității și dreptul de proprietate.

Raționamentul Curții este perfect aplicabil situației militarilor. Dreptul la asistență medicală gratuită este un drept câștigat, o parte esențială a statutului militar, iar impunerea unei contribuții ulterioare pentru a-l exercita reprezintă o diminuare neconstituțională a acestui drept. Faptul că juriștii ministerului nu doar că ignoră acest raționament, ci și inventează argumente care îl contrazic, demonstrează o subordonare oarbă față de o agendă politică, în detrimentul respectării legii și a deciziilor celei mai înalte instanțe de drept din țară.

Miza politică și consecințele pe termen lung

Dincolo de aspectele juridice, se conturează o miză politică evidentă. Aceste interpretări subiective și abuzive fac parte dintr-o strategie mai amplă de reformă, care urmărește să obțină economii bugetare prin erodarea drepturilor sociale ale militarilor. Juriștii militari, în loc să-și exercite rolul de apărători ai legii și ai statutului militar, se transformă în instrumente ale puterii politice, dând o aparență de legalitate unor măsuri care, în realitate, sunt abuzive și cu un potențial neconstituțional.

Consecința pe termen lung este nu doar o diminuare a drepturilor militarilor în rezervă, ci și o subminare a încrederii în stat și în instituțiile sale. Atunci când chiar juriștii din sistem își permit să ignore principii juridice fundamentale, se deschide o poartă periculoasă. Argumentele lor, prin care neagă sensul unui drept gratuit sau justifică abrogarea implicită, ar putea fi folosite în viitor pentru a invalida alte restricții impuse militarilor, cum ar fi interdicțiile de a face politică sau de a participa la greve.

Într-o democrație, drepturile cetățenilor trebuie respectate și garantate, nu interpretate în mod abuziv pentru a se justifica o reformă politică. Cazul contribuției la sănătate a militarilor este un semnal de alarmă că statutul cadrelor militare, un pilon al securității naționale, este sub asediu, iar cei care ar trebui să-l apere au devenit, paradoxal, uneltele erodării sale. Este o realitate tristă, care cere o reacție fermă din partea justiției, a societății civile și a legislatorilor, pentru a readuce respectul față de lege și față de cei care au servit și servesc Patria.

Astfel, legea asumată de Guvern nu conține trimiteri explicite la abrogarea sau eliminarea prevederilor din Legea 80/1995 privind gratuitatea asistenței medicale pentru militari.

Prin urmare, se poate argumenta că introducerea și reținerea contribuției din pensiile militarilor, pe baza unei legi asumate, este neconstituțională.

Argumentele care susțin neconstituționalitatea acestei măsuri sunt multiple și se bazează pe principii juridice fundamentale, pe care juriștii militari de serviciu par să le ignore:

1. Principiul supremației legii organice:

Legea nr. 80/1995 este o lege organică. Conform Constituției, o lege organică are o forță juridică superioară unei legi ordinare. O lege ordinară, chiar și adoptată prin asumarea răspunderii Guvernului, nu poate modifica sau abroga o lege organică decât prin prevederi exprese. Legea asumată de Guvern, care introduce contribuția la sănătate pentru pensionarii militari, este o lege ordinară și nu face referire explicită la Legea 80/1995 pentru a o abroga.

2. Principiul abrogării explicite:

Acest principiu este o piatră de temelie în dreptul românesc. Pentru a abroga o lege sau un articol de lege, acest lucru trebuie să fie menționat în mod clar și explicit. Conceptul de "abrogare implicită", pe care unii juriști l-ar putea invoca, este o ficțiune juridică care nu are nicio bază legală și a fost infirmată de Ministerul Justiției.

3. Principiul lex specialis derogat legi generali:

Legea 80/1995, ca lege specială, reglementează statutul unic al militarilor. Legile ordinare, cum ar fi cele referitoare la sistemul național de sănătate, sunt legi generale. Conform acestui principiu, prevederile legii speciale au prioritate în fața legilor generale. Așadar, dreptul la asistență medicală gratuită, prevăzut de Legea 80/1995, ar trebui să prevaleze în fața oricărei prevederi din legile generale care ar impune o contribuție.

Decizia Curții Constituționale a României (CCR)

Un alt argument solid împotriva acestei practici este o decizie a CCR. Deși nu se referă direct la Legea 80/1995, Decizia nr. 89/2023 a CCR, care a declarat neconstituțională o contribuție de 10% la CASS pentru anumite venituri din pensii, a stabilit un precedent important. Curtea a subliniat că drepturile de pensie, odată stabilite, nu pot fi diminuate prin legi ulterioare. Aplicând același raționament, dreptul la gratuitatea asistenței medicale, stabilit prin lege, nu ar trebui să fie condiționat ulterior de plata unei contribuții.

În concluzie, introducerea contribuției la sănătate pentru militarii în rezervă, fără a abroga explicit prevederile Legii 80/1995, este o măsură profund viciată din punct de vedere juridic și, cel mai probabil, neconstituțională.