Editorial: Decizia CJUE C-762/23 și impactul asupra soldelor compensatorii pentru militari și polițiști
Când austeritatea devine lege pentru militari și polițiști în instanțele din România, magistrații pierd compensațiile la instanțele europene (CJUE)
Într-o epocă în care statele europene sunt tot mai des obligate să aleagă între echilibru bugetar și loialitatea față de propriile angajamente sociale, Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) vine, prin decizia în cauza C-762/23, cu un verdict tranșant: statul are dreptul să își retragă compensațiile financiare acordate la pensionare, chiar și pentru magistrați – o categorie protejată prin însăși arhitectura constituțională a statului de drept.
Cazul a fost deschis de foști judecători români, nemulțumiți de faptul că indemnizația de pensionare echivalentă cu șapte salarii lunare brute – odinioară promisiune legislativă – a fost întâi prorogată și apoi abrogată complet. Argumentul reclamanților era acela că o asemenea suprimare afectează independența magistraților, o valoare esențială în ordinea juridică europeană.
CJUE a fost clară: nu orice atingere de ordin financiar adusă statutului magistratului echivalează cu o încălcare a independenței acestuia. Curtea a subliniat că, în contextul unor constrângeri bugetare serioase, statul are dreptul să ia măsuri temporare de restrângere a unor beneficii, inclusiv reducerea sau eliminarea unor indemnizații sau a unei părți din remunerație, atât timp cât esența funcției și independența decizională a judecătorului nu sunt afectate.
Această concluzie are implicații mult mai largi. Dacă magistraților – "gardienii" independenței justiției – li se poate reduce compensația de pensionare și chiar remunerația, atunci în mod logic militarii și polițiștii, categorie profesională aflată în afara sistemului de justiție, dar profund dependentă de deciziile politice și economice ale guvernului, se află într-o poziție și mai vulnerabilă.
Militari, polițiști și lunga luptă pentru compensare
În ultimele două decenii, cadrele militare și polițiștii au fost într-o bătălie constantă pentru păstrarea unor drepturi salariale dobândite sau promise: sporuri de fidelitate, prime de vacanță, salarii de merit, iar mai recent – compensațiile salariale tranzitorii sau compensatorii.
Acestea, în majoritatea cazurilor, au fost fie eliminate prin legi precum Legea-cadru nr. 284/2010, fie „înghețate” prin ordonanțe succesive, de la cele privind austeritatea post-criză (2010–2012), până la cele mai recente măsuri de consolidare fiscală. Instanțele românești, deși uneori au dat câștig de cauză punctual unor reclamanți, au fost de cele mai multe ori rezervate, arătând că legiuitorul are marjă de apreciere în a acorda sau nu astfel de beneficii.
Iar Curtea Constituțională a României a fost și mai clară: drepturile salariale accesorii, inclusiv soldele compensatorii, nu sunt drepturi fundamentale. Ele pot fi eliminate prin lege, fără ca acest lucru să contravină Constituției, atât timp cât există o justificare rezonabilă și nediscriminatorie – iar rațiunile bugetare au fost considerate suficient de solide.
Ce înseamnă decizia C-762/23 pentru militari și polițiști
Decizia CJUE vine, așadar, nu ca un colac de salvare, ci ca o confirmare juridică a unei realități pe care cadrele militare și polițiștii o cunosc de ani de zile: drepturile financiare din salarii sau pensii pot fi pierdute fără ca statul să fie tras la răspundere, atunci când se invocă austeritatea. Iar dacă magistrații – cei protejați de principiul independenței – nu pot obliga statul să respecte promisiuni financiare anulate, cu atât mai puțin o pot face cei din structurile militare și de ordine publică.
O concluzie dureroasă. Loialitatea și riscul profesiei nu mai sunt suficiente, în sine, pentru a garanta stabilitatea drepturilor salariale și a pensiilor. În absența unor garanții legale ferme și a unui angajament politic real, solda compensatorie devine o amintire, nu un drept.
În loc de epilog, se impune o întrebare: dacă statul, prin interpretările deciziilor instanțelor europene, poate reduce compensarea judecătorului fără a-i periclita independența, atunci cât de ușor îi poate retrage militarului onoarea "plătită" în rate?
Comentarii
Trimiteți un comentariu