Dincolo de Lege - Umbra Moralității pe Altarul Obedienței Instituționale
România se confruntă, încă o dată, cu spectacolul grotesc al unei justiții oarbe, condusă de interese politice și nu de principii constituționale.
Titlul acestui editorial nu este o metaforă, ci o oglindă crudă a realității în care instituții fundamentale ale statului, precum Curtea Constituțională și Avocatul Poporului, au fost transformate în sinecuri și simple unelte pentru agenda politică a celor aflați la putere.
Ne aflăm într-o zonă gri, în care moralitatea este sacrificată pe altarul unei obediențe instituționale de sorginte partizană, iar cetățeanul de rând devine ostaticul acestui joc cinic de putere.
Nominalizări politice vs. integritate instituțională
Asistăm la un proces de nominalizare a funcționarilor de rang înalt, esențiali pentru bunul mers al statului de drept, care ignoră complet meritocrația, experiența și imparțialitatea. Deciziile sunt luate în spatele ușilor închise, în baza unor algoritmi strict politici, dictați de numărul de parlamentari și de negocierile obscure dintre partide. Rezultatul?
Instituții-cheie, precum Curtea Constituțională și Avocatul Poporului, sunt populate de indivizi a căror singură calificare pare a fi loialitatea față de partid, nu față de Constituție sau cetățeni. Aceasta nu este doar o eroare, ci o strategie deliberată de capturare a statului, prin care puterea executivă își asigură controlul asupra unor pârghii esențiale.
Cazul Legii 559/2024: O blocadă legislativă și instituțională cu scop precis
Un exemplu elocvent al acestei derive este amânarea nepermisă și pe termen nedeterminat a motivării deciziei de neconstituționalitate privind Legea 559/2024, referitoare la sistemul pensiilor militare. Deși Curtea Constituțională (CCR) a pronunțat decizia în urmă cu peste 90 de zile, după amânări succesive, motivarea deciziei, care trebuia redactată în termen de 30 de zile, lipsește cu desăvârșire. Această întârziere, prezentată public sub pretextul unei „suprasolicitări” a CCR, este, în realitate, o manevră politică "transparentă".
Fără motivare, Parlamentul este blocat în a corecta cadrul normativ, iar beneficiarii legii sunt ținuți ostatici, într-o incertitudine permanentă.
Să fim clari: această situație nu este rezultatul ineficienței sau al unor proceduri birocratice stufoase. Este o strategie cinică de control, prin care instituțiile statului devin „butoane de avarie” pentru guvern.
Când interesele guvernamentale sunt amenințate, motivarea întârzie, iar drepturile cetățenilor sunt sacrificate fără scrupule. Avocatul Poporului, instituția menită să apere drepturile cetățenilor, a devenit chiar instrumentul care blochează o lege votată în Parlament, iar judecătorii CCR, numiți doar pe criterii politice, servesc fidel agenda celor care i-au plantat acolo.
Lipsa răspunderii: o vulnerabilitate a sistemului
În căutarea unei soluții legale pentru tragerea la răspundere a celor vinovați de această situație, ne lovim de o realitate descurajantă. Legislația actuală, în special Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, pare să ofere o cvas-imunitate judecătorilor CCR în astfel de cazuri. Deși este permisă depășirea termenului de redactare a deciziilor în circumstanțe excepționale, cu aprobarea președintelui Curții și a judecătorului raportor, lipsa unei sancțiuni explicite pentru întârzieri nejustificate deschide o breșă periculoasă.
Este extrem de dificil, dacă nu imposibil, să inițiezi o acțiune legală directă împotriva judecătorilor CCR pentru simpla depășire a termenului de redactare. Principiile de imunitate judiciară și natura specifică a funcției constituționale a Curții fac ca o astfel de acțiune să se confrunte cu obstacole juridice semnificative.
Nu există prevederi clare pentru răspunderea pentru abuz în serviciu sau neglijență în acest context, iar invocarea dreptului la un proces echitabil într-un termen rezonabil sau a principiilor de drept administrativ este problematică în fața complexității "funcției" Curții Constituționale si a celor care o populează.
Umbra moralității și calea de urmat
Această situație ridică întrebări fundamentale despre moralitatea acțiunilor unor instituții cheie ale statului și despre lipsa de răspundere care le însoțește. Dincolo de litera legii, care în acest caz pare să le ofere un paravan de protecție, există o umbă a moralității care planează asupra deciziilor și întârzierilor deliberate.
Este imperativ ca societatea civilă, mass-media și, în cele din urmă, chiar și forțele politice conștiente de riscurile acestei derive, să pună presiune pentru reforme legislative care să asigure o mai mare transparență și responsabilitate în activitatea Curții Constituționale și a celorlalte instituții fundamentale.
Altfel, vom continua să asistăm la sacrificarea drepturilor cetățenilor pe altarul unei obediențe instituționale oarbe, sub egida unui stat care mimează democrația, dar acționează ca un instrument al intereselor politice înguste.
Ce măsuri credeți că ar fi cele mai eficiente pentru a preveni astfel de situații în viitor și a asigura independența reală a instituțiilor statului?
Comentarii
Trimiteți un comentariu