De Ziua Drapelului: O Constituție Ignorată și un Jurământ Trădat

Pe 26 iunie, de Ziua Drapelului, privim Tricolorul și ne amintim de Jurământul de credință depus și de politicienii deveniți parlamentari sau miniștrii, de președinte sau de judecătorii Curții Constituționale: de a Apăra suveranitatea, independența și integritatea Țării și de a respecta Constituția, drepturile și libertățile cetățenilor. 

Dar astăzi, acest jurământ pare să fie o simplă umbră, iar Constituția un document ale cărui principii sunt ignorate de chiar cei care ar trebui să le garanteze. 

Sentimentul actual nu poate fi decât unul de profundă dezamăgire și critică, pentru că statul român, prin guvernanții săi, pare să fi uitat de poporul său, și mai ales de cei care i-au jurat credință sub drapel.

Este revoltător să vedem cum articole fundamentale din Constituție, care ar trebui să asigure dreptul la un trai decent, egalitate sau solidaritate, fidelitate fața de Țară, sunt pur și simplu ignorate. 

Promisiunile făcute militarilor rezerviști, veterani ai sistemului de apărare și ordine publică, se evaporă într-o birocrație indiferentă și o lipsă crasă de respect. Acești oameni, care și-au dedicat viața apărării țării, se trezesc acum într-o situație precară, luptând pentru drepturi care ar trebui să le fie garantate. Este o pată neagră pe onoarea unei națiuni care ar trebui să-și respecte militarii.

Mai mult, principiul fundamental că nimeni nu este mai presus de lege a devenit o glumă proastă. Legile sunt interpretate discreționar, iar deciziile guvernamentale par să servească interesele unui grup restrâns de interese politice și economice, nu binele comun. 

Vedem cu ochii noștri cum unii beneficiază de privilegii nejustificate, în timp ce alții, cetățeni de rând, inclusiv rezerviștii militari, sunt lăsați în urmă, ignorați și uitați. Această dublă măsură subminează încrederea în justiție și în statul de drept.

Dar încălcările nu se opresc aici. Principiile egalității și nediscriminării, pietre de temelie ale oricărei democrații, sunt de asemenea sub asediu. Asistăm la o stratificare socială artificială, în care unii cetățeni sunt considerați mai egali decât alții. 

Militarii în activitate și rezerviștii, de exemplu, se confruntă adesea cu discriminarea în privința drepturilor salariale și a pensiilor, fiind tratați diferit față de alte categorii profesionale, chiar și atunci când contribuțiile lor la societate sunt inestimabile. Acest tratament inechitabil distruge coeziunea socială și generează frustrare.

Pe lângă acestea, mai sunt și alte principii constituționale esențiale care par să fie ignorate sau subminate. 

Vorbim despre dreptul la muncă și protecția socială, care ar trebui să asigure fiecărui cetățean posibilitatea de a trăi decent din munca sa și de a beneficia de o plasă de siguranță socială în caz de nevoie sau la pensie. De asemenea, dreptul la proprietate privată, esențial pentru stabilitatea economică, este adesea pus sub semnul întrebării prin decizii arbitrare. 

Nu în ultimul rând, transparența decizională și responsabilitatea guvernamentală sunt principii care lipsesc cu desăvârșire, permițând abuzuri și corupție. Aceste încălcări erodează încrederea publică și slăbesc fundația statului de drept.

Am jurat cu toții, militari în activitate, în rezervă sau în retragere, să apărăm Constituția. Am făcut-o cu mâna pe Tricolor, cu convingerea că statul ne va fi alături, așa cum și noi i-am fost. 

Dar ce facem atunci când chiar statul, prin reprezentanții săi, încalcă flagrant acest pact social? 

Ce facem când Constituția, izvorul suprem de legi, este călcată în picioare?

Poporul, în fața unei astfel de trădări, nu poate rămâne tăcut. Datoria noastră, a tuturor cetățenilor, este să cerem socoteală. Să ne ridicăm vocea, să protestăm pașnic, dar ferm, împotriva acestor nedreptăți. Să le reamintim celor aflați la putere că funcția lor este de a servi poporul, nu de a-l ignora sau de a-l jefui de drepturile sale. Să le cerem să respecte jurământul depus și Constituția.

De Ziua Drapelului, să nu uităm că Tricolorul reprezintă nu doar trecutul, ci și prezentul și viitorul nostru. El simbolizează valorile pe care le-am jurat să le apărăm. 

Iar dacă cei de la putere uită de aceste valori, este datoria poporului să le reamintească, cu fermitate și demnitate, că Țara suntem Noi, și că o Constituție încălcată este o promisiune trădată.

Fidelitatea Față de Țară: Un Jurământ Sacru, o Realitate Amară

Să nu uităm că nu doar noi, militarii, am jurat. Inclusiv politicienii din Parlament, din executiv, cei din Curtea Constituțională și chiar Președintele au depus jurământul solemn de a apăra Constituția României. 

Încălcarea acestui jurământ, dar mai ales nerespectarea articolului 54 din Constituție – "Fidelitatea față de Țară, este sacră", prin care aceștia răspund de îndeplinirea cu credință a obligațiilor ce le revin, prin depunerea jurământului, trebuie și va fi pedepsită de popor și de istoria neamului românesc. 

Dreptatea, chiar dacă uneori întârzie, nu poate fi oprită la nesfârșit.

Poporul român poate contribui activ la restaurarea fidelității față de Țară și la asigurarea că jurământul depus de toți demnitarii este respectat, nu doar formal, ci în spiritul și litera Constituției. 

Este o luptă continuă pentru democrație, loialitate fața de Țară și integritate, o luptă pe care o datorăm nouă înșine și generațiilor viitoare.

Jurământul Trădat și Justiția Oarbă: O Radiografie a Impunității în România

Privim la drapelul care flutură și ne amintim de jurământul sacru depus de cei ce ne conduc: Fidelitatea/ Loialitatea față de Țară. 

Un jurământ ce ar trebui să fie piatra de temelie a oricărei acțiuni publice, garanția că interesele noastre, ale cetățenilor, sunt deasupra oricărui alt considerent. Însă, realitatea crudă ne arată o cu totul altă poveste. 

Dincolo de discursuri pompoase, rămâne un sistem opac, unde încălcarea jurământului pare să fie mai degrabă o normă, iar consecințele o raritate. Tonul nostru nu poate fi decât profund critic și dezamăgit, pentru că vedem cum principiile fundamentale ale democrației sunt subminate, iar justiția, deși teoretic independentă, se confruntă cu obstacole aproape insurmontabile.

Cum demonstrăm că un politician a acționat din interes personal sau de grup, și nu din incompetență, eroare sau chiar abuz de putere? 

"Încălcarea jurământului" devine o acuzație greu de susținut în fața legii, în lipsa unor dovezi zdrobitoare de corupție directă sau trădare specifică. Această zonă gri permite nenumărate abuzuri, mascate sub aparența legalității, lăsând cetățeanul de rând cu un sentiment acut de neputință.

Mai mult, ne confruntăm cu realitatea cruntă a imunității și a procedurilor speciale. Demnitarii, de la deputați și senatori la miniștri și chiar Președinte, par să trăiască într-o bulă de protecție. Imunitatea, concepută inițial pentru a proteja de hărțuiri politice, a devenit un scut impenetrabil pentru cei acuzați de fapte grave de corupție sau abuz de putere. Procesele lungi și anevoioase, care necesită voturi în Parlament sau decizii ale unor organisme speciale, transformă aducerea unui demnitar în fața justiției într-o veritabilă odisee. Este o sfidare la adresa principiului că nimeni nu este mai presus de lege.

Și chiar dacă aceste obstacole ar fi depășite, independența justiției rămâne o problemă constantă. Deși teoretic separată de puterea politică, influențele sunt subtile, dar omniprezente. 

Procesele se prelungesc ani de zile, deciziile par să fie dictate de interese obscure, iar sentimentul public este că balanța justiției este adesea înclinată în favoarea celor puternici. Când sistemul juridic în sine este perceput ca vulnerabil la presiuni, speranța într-o justiție reală pălește.

În fața unui decalaj socio-economic uriaș, ne simțim adesea revoltați. Diferențele financiare, latifundiare și imobiliare, abisul dintre elita politică îmbogățită și cetățeanul de rând, sunt o dovadă clară a unei guvernări iresponsabile, dacă nu chiar abuzive. 

Cu toate acestea, din punct de vedere juridic, aceste discrepanțe nu pot fi invocate direct ca o "încălcare a jurământului" într-o instanță. Ele sunt consecințe, nu cauze directe imputabile penal. Putem ataca legi sau hotărâri care generează inegalități, dar nu putem trimite un politician în judecată doar pentru că a contribuit la sărăcirea populației, oricât de revoltător ar fi acest lucru.

În cele din urmă, problema loialității față de alte țări aduce o altă nuanță de incertitudine. Deținerea unei cetățenii multiple sau existența unor interese externe pot fi moral reprobabile într-o funcție publică vitală, dar acuzațiile de lipsă de fidelitate necesită dovezi copleșitoare de acțiuni concrete care pun în pericol securitatea națională. 

Simplul fapt de a deține o a doua cetățenie, pentru un ministru sau membru al Curții Constituționale sau al Consiliului Suprem de Apărare ar trebui sa fie o încălcare a jurământului, pentru cei care ar putea avea loialități împărțite.

Așadar, de Ziua Drapelului, ne întrebăm: până când vom mai tolera această impunitate? 

Până când vom mai accepta ca un jurământ solemn să fie călcat în picioare fără consecințe reale? Este datoria noastră, a tuturor cetățenilor, să continuăm să cerem socoteală, să facem presiune prin vot, prin proteste pașnice și prin orice mijloc legal, pentru ca jurământul față de Țară să redevină un angajament sacru, respectat de toți, nu doar de cei ce flutură drapelul la paradă.

Sunt aceste obstacole aparent de netrecut sau există soluții prin care, în viitor, fidelitatea și loialitatea față de Țară să devină o realitate palpabilă, nu doar o promisiune goală sub forma unui jurământ?

Obstacolele nu sunt de netrecut. Fidelitatea și loialitatea față de Țară pot deveni o realitate palpabilă printr-o serie de soluții legislative concrete. Este esențială promovarea, completarea și clarificarea prevederilor legale privind răspunderea magistraților, miniștrilor, Președintelui și judecătorilor Curții Constituționale a României (CCR).

Aceasta ar implica:

 * Definirea mai precisă a încălcării jurământului, inclusiv a acțiunilor și inacțiunilor care denotă lipsa de fidelitate față de interesele statului și ale cetățenilor.

 * Simplificarea și eficientizarea procedurilor de ridicare a imunității și de tragere la răspundere penală pentru faptele comise în exercitarea funcției sau în legătură cu aceasta.

 * Asigurarea unei independențe reale a justiției, prin mecanisme de numire și promovare bazate exclusiv pe merit și integritate, ferite de influențe politice.

 * Introducerea unor criterii clare de incompatibilitate și conflict de interese, inclusiv pentru situațiile de cetățenie multiplă sau de interese economice divergente, care ar putea compromite loialitatea față de stat.

Prin aceste demersuri legislative, jurământul de fidelitate față de Țară ar înceta să mai fie o promisiune goală și ar deveni un angajament cu consecințe juridice clare, consolidând încrederea cetățenilor într-un stat guvernat cu integritate și responsabilitate.