Analiza Constituțională a Proiectului de Ordonanță de Urgență privind Activitățile Rezerviștilor Militari
Proiectul de Ordonanță de Urgență (OUG) propus de Ministerul Afacerilor Interne (MAI), care interzice rezerviștilor militari anumite activități în sectorul privat, ridică semne de întrebare semnificative din perspectiva constituțională, mai ales având în vedere contextul financiar precar al pensiilor militare și experiența profesională vastă a acestor categorii de personal.
Ministerul Afacerilor Interne (MAI) a pus în dezbatere publică un proiect de ordonanță care îi vizează pe polițiști și militari.
Proiectul de Ordonanță de Urgență pentru stabilirea unor măsuri referitoare la resursele umane necesare instituțiilor din cadrul sistemului național de apărare, ordine publică și securitate națională și pentru completarea Codului penal. [...]
https://www.mai.gov.ro/informatii-publice/transparenta-decizionala/
Proiectul de lege vizează modificarea mai multor acte normative, între care Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare și Legea nr. 145/2019 privind statutul polițiștilor de penitenciare.
Prin acest act de reglementare citat, polițiștilor și militarilor li se va interzice să presteze servicii care să implice activități cu caracter militar sau de securitate în sectorul privat.
Proiectul interzice, în mod expres, că polițiștii și militarii in rezervă să exercite o funcție sau să presteze un serviciu în sectorul privat care implică activități cu caracter militar ori de securitate privată, în zone de conflict armat. De asemenea, cadrele militare nu au voie să desfășoare activități de recrutare, instruire sau consultanță pentru societăți sau companii militare ori de securitate private prezente în zone de conflict armat, cu excepția celor încredințate de autoritățile statului român.
Proiectul propune introducerea unei modificări în Codul Penal care va stabili că „exercitarea unei funcții sau prestarea unui serviciu în sectorul privat care presupune desfășurarea de activități cu caracter militar ori de securitate privată, în zone de conflict armat, ori desfășurarea de activități de recrutare, instruire sau consultanță pentru societăți sau companii militare ori de securitate private prezente în zone de conflict armat, cu excepția celor încredințate de autoritățile statului român, de către cadre militare, soldați sau gradați profesioniști, polițiști sau polițiști de penitenciare, în activitate sau în rezervă, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi”.
Propunerile, sugestiile și opiniile persoanelor interesate pot fi transmise în termen de 10 de zile calendaristice, calculate de la data publicării anunțului, pe adresa de e-mail dgj_transparenta@mai.gov.ro.
Publicat în data de - 24.06.2025
Dreptul la Muncă și Libertatea Economică
Constituția României garantează dreptul la muncă și libertatea economică. Articolul 41 din Constituție stipulează că "Dreptul la muncă nu poate fi îngrădit. Alegerea profesiei și a locului de muncă este liberă." Interzicerea rezerviștilor militari de a presta servicii sau de a exercita funcții în sectorul privat, chiar și în domenii specifice precum cel militar sau de securitate privată în zone de conflict armat, poate fi percepută ca o îngrădire disproporționată a dreptului la muncă.
Este esențial de subliniat că rezerviștii militari sunt, prin definiție, persoane care nu mai sunt în activitate, ci au trecut în rezervă. Deși au beneficiat de un statut special și de o pregătire specifică din partea statului, odată cu încetarea activității, ei redevin cetățeni cu drepturi și libertăți depline, inclusiv cel de a munci și de a-și valorifica experiența acumulată.
Proporționalitatea Măsurii și Necesitatea Obiectivă
Orice restricție a unui drept fundamental trebuie să fie proporțională cu scopul urmărit și să răspundă unei necesități sociale imperative. În cazul de față, este important să se analizeze dacă interdicția totală, inclusiv sub sancțiunea penală, este singura sau cea mai adecvată soluție pentru atingerea obiectivelor declarate ale proiectului de lege (probabil, siguranța națională, evitarea conflictelor de interese sau protejarea imaginii României).
Având în vedere că proiectul de OUG vizează și activități de recrutare, instruire sau consultanță, este necesar să se demonstreze că aceste activități, desfășurate de rezerviști în sectorul privat, reprezintă un pericol real și iminent pentru securitatea națională. O interdicție generală, fără distincții clare privind natura exactă a activităților sau potențialul lor de a afecta interesele statului român, ar putea fi considerată excesivă.
Situația Financiară a Rezerviștilor Militari și Impactul Social
Un argument puternic adus în susținerea dreptului la muncă al rezerviștilor militari este cel legat de situația financiară a pensiilor acestora. Faptul că veniturile din pensii au fost înghețate de aproape 10 ani și diminuate, prin eliminarea actualizărilor elementelor specifice din baza de calcul a pensiilor și scăderea puterii de cumpărare, prin modificări legislative succesive, adesea prin ordonanțe de urgență, creează o presiune economică semnificativă asupra acestor persoane. În acest context, posibilitatea de a-și completa veniturile prin muncă în sectorul privat devine o necesitate economică.
Interzicerea unor activități pentru care rezerviștii au o pregătire profesională specifică și o experiență vastă, cum ar fi cele din domeniul securității sau consultanței militare, le restrânge drastic opțiunile de angajare și le afectează capacitatea de a-și asigura un trai decent. Acest lucru contravine principiilor justiției sociale și echității.
Compensări Financiare și Oportunități de Angajare
Pe lângă aspectele legate de dreptul la muncă, este crucial să se abordeze dimensiunea compensatorie și oportunitățile de reintegrare profesională pentru rezerviștii militari, mai ales având în vedere restricțiile impuse pe parcursul activității. Militarii și polițiștii în activitate au, prin natura profesiei lor, interdicții și restrângeri ale unor drepturi civile constituționale, inclusiv în ceea ce privește posibilitatea de a-și completa veniturile. Aceste restricții contribuie la imposibilitatea completării Fondului de pensii, însă, așa cum s-a menționat, pensiile au fost ulterior diminuate, prin eliminarea din lege a actualizării acestora și scăderea drastică a puterii de cumpărare.
Aici devin relevante propunerile de compensații financiare la trecerea în rezervă, care au existat la un moment dat în legislație și au fost eliminate. Reintroducerea unor astfel de compensații, proporționale cu impactul interdicțiilor impuse prin noul proiect de lege, ar putea reprezenta o măsură echitabilă. Aceste compensații ar trebui să reflecte atât pierderile financiare suferite prin înghețarea și diminuarea prin neactualizare a pensiilor, cât și restrângerile suplimentare ale dreptului la muncă.
De asemenea, este important să se ia în considerare modelele adoptate de alte state care își respectă militarii și polițiștii după încetarea activității în slujba țării. O soluție ar putea fi obligarea statului de a prevedea, printr-un act normativ, ca un anumit procent (de exemplu, 10%-15%) din joburile din mediul privat sau la stat să fie dedicate exclusiv rezerviștilor militari. Această măsură ar oferi nu doar o cale de reintegrare profesională, ci și o recunoaștere a sacrificiilor făcute și a experienței acumulate. Este o modalitate prin care statul poate valorifica expertiza acestor profesioniști, orientându-i către domenii unde abilitățile lor pot fi de un real folos, cum ar fi managementul de securitate, instruirea, consultanța, sau chiar funcții administrative în cadrul instituțiilor publice.
Precedent și Discriminare
Dacă proiectul de lege ar intra în vigoare în forma actuală, ar putea crea un precedent periculos, prin instituirea unei categorii de cetățeni (rezerviștii militari) cărora li se restrâng, în mod discriminatoriu, anumite drepturi fundamentale în comparație cu alți cetățeni. Este important de analizat dacă alte categorii profesionale, cu pregătire similară și acces la informații sensibile, sunt supuse unor restricții la fel de severe după încetarea activității.
Concluzii Preliminare din Perspectivă Constituțională
Din perspectiva constituțională, proiectul de OUG pare să prezinte următoarele probleme majore:
* Îngrădirea dreptului la muncă: Interdicția absolută poate fi considerată o restricție disproporționată a dreptului constituțional la muncă și la libera alegere a profesiei.
* Lipsa proporționalității: Nu este clar dacă o interdicție atât de severă este absolut necesară și proporțională cu scopul urmărit, mai ales având în vedere pregătirea și experiența specifică a rezerviștilor.
* Impactul asupra traiului decent: Contextul pensiilor înghețate și diminuate prin neactualizare, coroborat cu lipsa unor compensații adecvate, agravează impactul acestei interdicții asupra capacității rezerviștilor de a-și asigura un trai decent.
Recomandări din Perspectivă Constituțională
Pentru a fi în conformitate cu principiile constituționale și pentru a asigura echitatea, proiectul de lege ar trebui să ia în considerare următoarele:
* Clarificarea și limitarea sferei interdicțiilor: Definirea mult mai precisă a activităților interzise, pentru a viza strict acele situații care reprezintă un risc real și demonstrabil la adresa siguranței naționale.
* Introducerea unor excepții sau condiții: Posibilitatea ca rezerviștii să poată desfășura anumite activități sub condiții stricte, cum ar fi obținerea unor avize sau autorizații de la autoritățile statului român.
* Reintroducerea și proporționalizarea compensațiilor financiare: Prevederea unor compensații financiare adecvate la trecerea în rezervă, care să fie proporționale cu interdicțiile și restrângerile de drepturi impuse.
* Asigurarea de oportunități de angajare: Explorarea și implementarea unor măsuri legislative care să asigure un anumit procent de locuri de muncă (în sectorul public sau privat) dedicate rezerviștilor militari, valorificând astfel expertiza lor.
* Analiza de impact: O analiză aprofundată a impactului social și economic al acestei măsuri asupra rezerviștilor militari, pentru a identifica soluții alternative sau măsuri compensatorii.
* Justificarea necesității și proporționalității: Prezentarea unei justificări solide, bazată pe dovezi, a necesității unei măsuri atât de drastice și a proporționalității sale cu scopul urmărit.
Deși statul are dreptul de a reglementa anumite domenii sensibile, orice reglementare trebuie să respecte drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor, inclusiv dreptul la muncă, și să fie justificată de o nevoie reală și proporțională cu scopul urmărit, inclusiv prin acordarea de compensații pentru diferite interdicții și restrângeri de drepturi constituționale.
Orice abordare legislativă ar trebui să găsească un echilibru just între interesele statului și drepturile individuale, asigurând în același timp o recunoaștere și o valorificare adecvată a serviciilor aduse țării de către rezerviștii militari.
Comentarii
Trimiteți un comentariu