Promisiuni Trădate - Introducere în Lașitatea Politică
Ignorarea angajamentelor asumate de premier și guvern
Într-un stat de drept autentic, guvernarea se bazează pe încrederea reciprocă dintre cetățeni și liderii politici.
Cu toate acestea, în România, guvernele succesive au demonstrat o lipsă cronică de responsabilitate față de angajamentele asumate, mai ales în raport cu militarii și ceilalți angajați din sistemele de apărare, ordine publică și siguranță națională.
Situația actuală a pensiilor militare este emblematică pentru această practică de eschivare a responsabilității.
După ce s-a promis în mod repetat rezolvarea inechităților din sistemul pensiilor de serviciu, guvernul a adoptat o strategie duplicitară: pe de o parte, a susținut că problema va fi reglementată, iar pe de altă parte, a sugerat blocarea legii prin intermediul avocatului poporului și judecătorilor Curții Constituționale, instituții ale statului de drept, căpușate prin numiri politice.
Această atitudine duplicitară a generat frustrare și neîncredere profundă în rândul celor afectați.
Atitudine Contradictorie: Promisiuni și Fapte Neonorate
Un exemplu clar de lașitate politică este modul în care actualul premier – care a ocupat și anterior această funcție – a gestionat Legea 559/2024, menită să corecteze inechitățile din sistemul pensiilor militare. Deși legea a fost votată în Parlament și trimisă la promulgare, Avocatul Poporului a contestat-o la Curtea Constituțională, acționând la „sugestia” premierului.
Argumentele invocate, precum „principiul ireversibilității reformelor” sau „lipsa exigențelor de calitate a legii”, sunt pretexte menite să justifice tergiversarea unei soluții corecte. Această strategie de pasare a responsabilității către alte instituții ale statului trădează nu doar lipsa de voință politică, ci și intenția de a menține un climat de incertitudine și dezbinare în rândul militarilor.
Manipularea Conceptelor: Un Atac Deloc Subtil
Prin retorica utilizată, guvernul introduce o manipulare periculoasă: insinuarea că actualizarea pensiilor de serviciu ar fi discriminatorie față de pensiile din sistemul civil bazate pe contributivitate. În realitate, această abordare nu face decât să alimenteze tensiuni între diverse categorii sociale, în timp ce anumite grupuri profesionale, precum magistrații, beneficiază de privilegii păstrate printr-o complicitate tacită.
Această strategie urmărește nu doar blocarea drepturilor legitime ale militarilor, ci și crearea unei false percepții asupra sistemului de pensii de militare.
Divizarea categoriilor socio-profesionale este un instrument clasic de manipulare politică, utilizat pentru a justifica măsuri injuste.
Involuția Instituțiilor prin numiri politice: Avocatul Poporului și Curtea Constituțională
Instituțiile care ar trebui să protejeze drepturile cetățenilor acționează, paradoxal, împotriva acestora. Avocatul Poporului și judecătorii CCR în loc să apere echitatea socială si drepturile constituționale, par mai preocupate de respectarea jaloanelor impuse prin PNRR și de menținerea unui echilibru bugetar dictat de interese guvernamentale.
Mai grav, Curtea Constituțională riscă să își piardă credibilitatea prin decizii care contrazic propria jurisprudență. În loc să garanteze respectarea principiilor constituționale, CCR, prin judecătorii săi, devine un instrument folosit pentru a bloca reforme esențiale în sistemul de apărare și siguranță națională.
Pensiile Militare: Un Drept Constituțional Fundamental, nu un Privilegiu
Pensiile militare nu sunt beneficii acordate arbitrar, ci drepturi reparatorii rezultate dintr-un statut profesional cu restricții și obligații specifice. De-a lungul timpului, diverse guverne au încercat să le diminueze prin ordonanțe de urgență, fără a ține cont de faptul că acestea sunt reglementate de principii contractuale și constituționale.
Deciziile anterioare ale Curții Constituționale au confirmat caracterul distinct al pensiilor militare, recunoscând sacrificiile impuse de cariera militară. Prin urmare, orice încercare de a le încadra în sistemul asigurărilor sociale este nefondată și inechitabilă.
Decizia nr. 724 din 19 decembrie 2024 a Curții Constituționale a României (CCR), este mai mult decât un verdict juridic: este un test de maturitate pentru guvern și pentru clasa politică, dar si pentru statul de drept din România.
Această hotărâre nu reprezintă o victorie în sine pentru militarii în activitate, în rezervă și retragere sau polițiști, ci un punct de cotitură pentru respectarea statului de drept.
Dacă autoritățile vor încerca să ignore sau să „adapteze” decizia CCR prin „artificii legislative”, ordonanțe de urgență sau măsuri indirecte, se va confirma faptul că problema reală nu a fost niciodată despre echitatea fiscală.
În schimb, va deveni evident că este vorba despre o politică discriminatorie față de anumite categorii socio-profesionale, în special cele care, prin însăși natura statutului lor, nu se pot apăra prin greve sau acțiuni sindicale.
Militarii și polițiștii sunt legați prin jurământ de apărarea țării, a ordinii publice și democrației constituționale, dar această loialitate nu ar trebui să fie folosită împotriva lor, așa cum face actuală clasa politică.
Faptul că statutul lor le interzice asocierea în sindicate și declanșarea grevelor îi face ținte ușoare pentru măsuri fiscale abuzive.
Guvernul are acum de făcut o alegere esențială: va respecta decizia Curții Constituționale și principiile constituționale, ori va căuta noi metode de a menține un sistem de taxare care a fost declarat neconstituțional?
Dacă va alege a doua variantă, se va demonstra că statul de drept este doar o aparență, iar respectarea Constituției este condiționată de interesele politice de moment.
Într-un stat autentic democratic, o hotărâre a CCR ar trebui să fie nu doar respectată, ci și implementată cu bună-credință. Ocolirea acesteia prin „reforme” forțate sau măsuri de tip „pedeapsă colectivă” va aduce nu doar reacții juridice, ci și costuri politice și sociale semnificative.
Pe termen lung, miza nu este doar respectarea drepturilor militarilor și polițiștilor, ci însăși credibilitatea instituțiilor democratice.
Dacă deciziile Curții Constituționale devin doar obstacole temporare pentru guvernanți, atunci însăși ideea de constituționalitate devine irelevantă, iar acesta ar fi un precedent periculos pentru toate categoriile sociale.
Implicatiile-deciziei-ccr-nr-724-2024/
Falsa Problemă Financiară: Resursele Există
Una dintre justificările invocate de guvern pentru tergiversarea aplicării legii este lipsa resurselor financiare. Totuși, fondurile necesare pentru plata pensiilor militare au fost deja prevăzute în bugetele instituțiilor de apărare, ceea ce face ca acest argument să fie lipsit de substanță.
În realitate, guvernul alege să prioritizeze alte cheltuieli și să subordoneze interesele militarilor unor constrângeri financiare artificiale. Aceasta este o dovadă clară că problema nu este una de ordin economic, ci de voință politică.
Concluzie: O Chemare la Onoare și Corectitudine
Modul în care guvernul gestionează problema pensiilor militare reflectă o criză profundă de moralitate politică.
Militarii nu cer privilegii, ci doar respectarea unor angajamente asumate în mod oficial.
Rezolvarea situației nu necesită decât adoptarea unei ordonanțe de urgență care să garanteze drepturile legitime ale celor care au servit statul. Orice altă tergiversare denotă cinism și lipsă de respect față de cei care și-au dedicat viața apărării țării.
Dreptatea nu este doar o chestiune de bani, ci de recunoaștere a sacrificiilor făcute de militari pentru stat și societate. Așteptăm ca viitorii lideri să demonstreze onoare, competență și respect pentru cei care au apărat România.
Comentarii
Trimiteți un comentariu