Promisiuni electorale și cinismul unui truc politic în tratarea pensiilor militare

 

Mâine, judecătorii Curții Constituționale a României (CCR) sunt așteptați să se pronunțe asupra constituționalității Legii 559/2024, proiectul reparatoriu privind actualizarea pensiilor militare, contestat de Avocatul Poporului. 

Această analiză vine după o serie de amânări repetate, care au ridicat semne de întrebare cu privire la imparțialitatea și celeritatea procesului decizional. 

În timp ce mii de militari în rezervă și retragere așteaptă o soluție clară la problemele generate de ordonanțele succesive ce au modificat Legea 223/2015, instanța constituțională pare să tergiverseze deliberat o decizie crucială. 

În acest context, ședința de mâine nu este doar un simplu act juridic, ci un test al independenței CCR și al capacității sale de a acționa în interesul celor afectați de această nedreptate legislativă.

Privind retrospectiv modul în care politicieni, guvernul și unele instituții reprezentative ale României, cum ar fi avocatul poporului și Curtea Constituțională, "căpușate" prin numiri politice, își onorează (sau mai degrabă nu își onorează) angajamentele față de cei care au servit în sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, sentimentul predominant nu poate fi altul decât dezamăgire și abandon.

Mai mult decât atât, ceea ce ar fi trebuit să fie o reparație firească și morală pentru rezerviștii militari s-a transformat într-un truc politic cinic, menit să tergiverseze și să blocheze orice progres real în legislația pensiilor militare.

Un truc politic cinic împotriva rezerviștilor militari

Surse politice au indicat încă de anul trecut că Legea 559/2024, care vizează actualizarea pensiilor militare, a fost mai degrabă un instrument electoral decât o intenție autentică de a corecta abuzurile legislative din trecut. De altfel, acțiunile guvernului, avocatului poporului și judecătorilor CCR, confirmă acest scenariu: după ce legea a fost votată în Parlament, s-a recurs la tactica binecunoscută a tergiversării prin diverse „instituții independente”, dar în realitate, aservite politic.

Într-o mișcare previzibilă, Avocatul Poporului a contestat legea la Curtea Constituțională, iar Guvernul și-a trimis punctul de vedere în sprijinul acestei contestări. 

În mod paradoxal, instituția care ar trebui să apere drepturile cetățenilor a ales să sprijine statu quo-ul politic, ignorând clarificările anterioare ale CCR privind legitimitatea pensiilor militare ca drepturi dobândite.

Argumente financiare inventate și o ipocrizie guvernamentală crasă

Unul dintre pretextele principale invocate împotriva legii este lipsa resurselor financiare. Acest argument nu rezistă în fața realității. Legea prevedea sursele de finanțare, iar fondurile necesare nu ar afecta direct bugetul de stat, fiind asigurate din bugetele instituțiilor de apărare și siguranță națională. Mai mult, Curtea Constituțională a stabilit în repetate rânduri că lipsa unei fișe financiare nu poate fi un impediment în procesul legislativ.

Adevăratul motiv al blocajului nu este lipsa banilor, ci lipsa voinței politice. 

Coaliția politică de la guvernare preferă să păstreze militarii și celelalte categorii afectate într-o stare de incertitudine, evitând o decizie fermă, pentru a-și menține "controlul" și pentru a folosi această temă ca monedă de schimb în negocierile politico-electorale.

Tergiversare deliberată și lipsă de respect

Mai grav decât orice justificare financiară sau tehnică este lipsa de respect a politicienilor din coaliția de guvernare față de cei care au servit statul român sub un regim strict de obligații și restricții constituționale de drepturi civile, pe timpul carierei militare.

Militarii nu au beneficiat de dreptul la grevă, la proteste sau la alte forme de exprimare publică a nemulțumirii, așa cum pot face alte categorii sociale. Cu toate acestea, contribuția lor este esențială pentru stabilitatea și securitatea națională.

Atitudinea actuală a guvernului, bazată pe tergiversare și decizii calculate politic, trădează o lipsă totală de responsabilitate și asumare. Această strategie nu doar că afectează direct viețile a mii de militari și familiile acestora, dar creează un precedent periculos: dacă statul poate să-și încalce propriile angajamente față de cei care l-au servit cu loialitate, ce garanție mai are orice cetățean că drepturile sale vor fi respectate?

Un test al credibilității guvernului

Legea 559/2024 nu este o reformă, ci o reparație necesară. Orice întârziere suplimentară nu poate fi interpretată altfel decât ca o sfidare la adresa celor afectați. Mai mult decât atât, această situație reprezintă un test pentru credibilitatea actualei guvernări: va alege să își respecte angajamentele sau va continua să joace la cacealma, mizând pe uitarea colectivă și pe obediența instituțiilor esențiale, politizate?

Din păcate, realitatea ultimilor ani ne oferă un indiciu clar despre răspunsul la această întrebare.