Judecătorii CCR – arbitri ai Constituției sau călăii drepturilor militarilor?

CCR – gardianul Constituției sau groparul drepturilor militarilor?

Decizia Curții Constituționale a României (CCR) din 11 martie 2025 a reprezentat nu doar un nou șoc pentru pensionarii militari, ci și o demonstrație clară a modului în care această instituție sfidează propriile reguli și Constituția însăși. De-a lungul anilor, CCR a fost implicată în numeroase controverse, dar de această dată, hotărârea luată depășește orice limită a logicii juridice și a respectului față de lege.

Atacul la pensiile militare: O decizie controversată a judecatorilor CCR

Analizând contestația depusă de Avocatul Poporului împotriva legii de completare privind pensiile militare, observăm că principalele critici s-au concentrat pe patru aspecte:

1. Încălcarea articolului 138, alineatul 5, care impune necesitatea stabilirii sursei de finanțare pentru orice cheltuială bugetară.
2. Încălcarea articolului 47, alineatul 2, ce garantează dreptul la pensie. Deși textul constituțional nu impune vreo limită privind cuantumul pensiei, Avocatul Poporului a interpretat că aceasta nu ar trebui să depășească salariul avut în activitate, un principiu neprevăzut expres în Constituție.
3. Încălcarea articolului 16, ce consacră principiul egalității în drepturi. Critica viza interdicția actualizării soldelor de grad ale demnitarilor publici, o prevedere considerată discriminatorie.
4. Încălcarea articolului 1, alineatul 5, care stipulează obligativitatea respectării Constituției și a legilor. În plus, Avocatul Poporului a invocat „principiul securității juridice”, deși acesta nu este prevăzut expres în Constituție. Obiecția viza termenul de 30 de zile pentru implementarea legii, considerat nerezonabil, însă fără a constitui un temei real de neconstituționalitate.

Acestea au fost punctele contestate de Avocatul Poporului în fața Curții Constituționale. 

Totuși, surprinzător, în decizia sa, CCR a extins interpretarea contestației și a considerat întregul text al legii neconstituțional. Motivarea a fost că existența a două sisteme diferite de echilibrare a pensiilor militare, aplicabile în funcție de momentul intrării în vigoare a legii, ar încălca principiul egalității prevăzut la articolul 16, alineatul 1 din Constituție.

Această decizie ridică semne de întrebare privind modul în care CCR și Avocatul Poporului abordează reforma pensiilor militare și dacă scopul real este într-adevăr respectarea principiilor constituționale, o politizare a subiectului sau un răspuns obedient și de conjunctură pentru coaliția de guvernare și factorul politic care face numirile în CCR.

O decizie cu dedicație?

Avocatul Poporului, prin sesizarea depusă, a contestat mai multe aspecte ale PLX 540/2024, printre care și excluderea demnitarilor pensionari militari din procesul actualizării pensiilor, invocând încălcarea principiului egalității prevăzut de articolul 16 din Constituție. Însă, ceea ce a făcut CCR a fost să extrapoleze și să ia o decizie pe un motiv complet diferit, unul care nici măcar nu fusese invocat în sesizare.

CCR a concluzionat că existența a două sisteme de echilibrare a pensiilor militare „încalcă prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție.” Cu alte cuvinte, Curtea a decis că pensiile militare nu pot fi și actualizate, și indexate simultan, eliminând astfel de facto orice posibilitate de actualizare a acestora în viitor.

CCR – un arbitru care schimbă regulile jocului

Problema majoră nu este doar că această decizie lovește direct în drepturile pensionarilor militari, ci și că CCR și-a depășit flagrant atribuțiile. Constituția este clară: Curtea Constituțională poate analiza doar aspectele care i-au fost sesizate, nu poate introduce noi motive și nici nu poate modifica textele legislative. Ori, exact acest lucru s-a întâmplat.

Într-un stat de drept autentic, o astfel de decizie ar trebui să atragă sancțiuni, dar, ironia sorții, Constituția României nu prevede un mecanism prin care să se poată contesta o hotărâre a CCR, nici măcar atunci când Curtea însăși încalcă legea fundamentală. Așadar, asistăm neputincioși la o decizie care nu doar că anulează un drept, ci stabilește și un precedent periculos: CCR poate dicta orice, fără să dea socoteală nimănui.

Final de drum pentru actualizarea pensiilor militare?

În fața acestei situații, mulți pensionari militari își pun speranțele într-o ordonanță de urgență a Guvernului, care să repare nedreptatea. Dar această speranță este una falsă. Prin formularea deciziei sale, CCR a eliminat complet conceptul de actualizare a pensiilor militare, declarându-l incompatibil cu principiul egalității. Cu alte cuvinte, orice nouă lege care ar încerca să reintroducă acest drept ar putea fi, la rândul ei, atacată și anulată pe același motiv.

Soluția ce decurge din aceasta interpretare a judecătorilor CCR, ar fi modificarea Legii 223 astfel încât să fie eliminată indexarea, permițând doar actualizarea pensiilor. Dar această variantă este improbabilă, având în vedere că ar presupune un efort politic considerabil, într-un context în care militarii pensionari nu sunt, din păcate, o prioritate pentru clasa politică.

CCR – de la apărător al Constituției la instrument de control politic?

Această decizie ridică o întrebare fundamentală: mai este CCR un garant al respectării Constituției sau a devenit un instrument prin care anumite drepturi sunt anulate, în funcție de interesele momentului? Precedentele nu sunt încurajatoare. De-a lungul anilor, CCR a demonstrat că poate lua decizii contradictorii, că își poate încălca propriile hotărâri și că, atunci când este necesar, poate găsi interpretări juridice care să susțină orice concluzie dorită.

Pentru pensionarii militari, concluzia este una dureroasă: lupta pentru drepturile lor a fost pierdută nu în Parlament, nu în Guvern, ci chiar în instanța care trebuia să le protejeze. Iar dacă nimic nu se schimbă, aceasta nu va fi ultima oară când o astfel de nedreptate se va produce.