Nimeni nu e mai presus de lege

 

„Nimeni nu e mai presus de lege”

O realitate doar pe hârtia unei broșuri, intitulată Constituția României ?!

Principiul constituțional că „nimeni nu este mai presus de lege” ar trebui să fie fundația unui stat democratic. 

Cu toate acestea, în România zilelor noastre, acest ideal pare tot mai îndepărtat, mai ales atunci când vorbim despre relația dintre justiție și cetățeni – în mod special despre rezerviști și pensionarii militari, a căror încredere în justiție a fost profund zdruncinată.

Sistemul judiciar, teoretic garant al drepturilor noastre, a ajuns să fie perceput nu doar ca ineficient, ci și ca un obstacol insurmontabil în lupta pentru dreptate și echitate.

Într-o societate în care Guvernul și politicienii sunt adesea criticați pentru lipsa de transparență, corupție sau populism, justiția ar fi trebuit să rămână un bastion al echității. 

Din păcate, aceasta nu doar că nu a reușit să își asume acest rol, ci a devenit, pentru unii, un actor opac, aservit intereselor obscure și lipsit de responsabilitate.

„Justiția oarbă, dar și surdă”

Ultimele decizii – sau mai degrabă lipsa lor – ale unor instituții cheie precum Curtea Constituțională a României (CCR), Înalta Curte de Casație și Justiție (ICCJ) sau Avocatul Poporului, au amplificat nemulțumirile rezerviștilor. 

CCR, prin atacuri la acte normative esențiale, dar și prin întârzieri nejustificate în publicarea deciziilor, a demonstrat o lipsă de respect față de cetățenii pe care ar trebui să-i protejeze. 

În paralel, ICCJ, prin amânări repetate în dosare de interes major, contribuie la perpetuarea sentimentului de nedreptate.

Pentru pensionarii militari, aceste blocaje instituționale nu sunt simple neajunsuri, ci amenințări directe la adresa drepturilor lor. Legea 223/2015 privind pensiile militare a fost deja ciuntită de ordonanțe precum OUG 57, 59 sau 114. 

Faptul că sesizările de neconstituționalitate sunt respinse sau întârziate doar adâncește frustrările.

Cui îi pasă de echitate?

Într-un stat în care justiția ar trebui să fie independentă, modul în care instituții precum CCR sau Avocatul Poporului își exercită atribuțiile ridică semne de întrebare. 

De ce sesizările rezerviștilor nu sunt tratate cu prioritate? 

De ce drepturile lor sunt ignorate, iar apelurile lor rămân fără răspuns? 

Aceste întrebări nu sunt retorice, ci necesită răspunsuri urgente și transparente.

Rezerviștii sunt o categorie specială, oameni care au servit țara cu loialitate și au făcut sacrificii pentru siguranța națională. A-i lăsa acum fără sprijin sau a-i supune unei justiții care întârzie nejustificat este nu doar imoral, ci și contrar principiilor constituționale.

Protestele ca ultimă soluție

Dacă până acum, protestele s-au concentrat asupra Guvernului sau Parlamentului, poate că a sosit momentul să ne întoarcem privirea spre justiție. CCR, ICCJ și Avocatul Poporului trebuie trase la răspundere publică pentru deciziile lor – sau pentru lipsa acestora. 

Rezerviștii nu cer favoruri, ci doar aplicarea corectă și echitabilă a legii, fără influențe sau interese politice ascunse.

Sediile acestor instituții ar putea deveni, pe bună dreptate, următoarele locuri de protest. 

O justiție ineficientă și lipsită de transparență este mai periculoasă decât orice politician corupt, pentru că subminează fundamentul statului de drept și spulberă încrederea cetățenilor în sistem.

Răspunderea magistraților: necesară, dar ignorată într-un mod duplicitar

Una dintre problemele majore ale sistemului judiciar din România este lipsa de răspundere efectivă a magistraților. 

Deși legislația prevede teoretic posibilitatea sancționării lor, cazurile concrete în care judecătorii sau procurorii sunt trași la răspundere pentru decizii greșite, tergiversări nejustificate sau abuzuri sunt extrem de rare. Cum este posibil ca amânări repetate ale unor procese cu impact major asupra cetățenilor să rămână fără consecințe? 

Cum poate un magistrat să nu fie responsabil pentru erori sau pentru tergiversări ce sfidează termenul rezonabil garantat de lege?

Este imperios necesar ca mecanismele de control asupra magistraților să fie întărite și aplicate cu strictețe. 

Lipsa răspunderii creează impresia că judecătorii și procurorii operează într-un vid legal, departe de orice obligație față de cetățeni. În situații de genul celor întâlnite în dosarele rezerviștilor, sancționarea întârzierilor nejustificate sau a deciziilor vizibil arbitrare ar trebui să fie regula, nu excepția. 

Altfel, justiția își pierde credibilitatea, iar ideea de stat de drept devine o ficțiune.

„Nimeni nu este mai presus de lege” nu ar trebui să fie doar un slogan scris într-un articol din Constituție. Este timpul ca cei responsabili să demonstreze că acest principiu este mai mult decât o iluzie. 

Justiția nu este infailibilă, iar atunci când devine inamicul cetățenilor, trebuie reformată și trasă la răspundere. 

În numele echității și al respectului pentru toți cei care au contribuit la apărarea acestui stat, vocea rezerviștilor trebuie auzită. 

Dacă Guvernul poate fi înfruntat prin negocieri și proteste, la fel trebuie să se întâmple și cu justiția.