ProRomânismul

ProRomân, ProDemocrație, ProEuropa, ProNATO, ProSuveranitate


În tumultul politic al zilelor noastre, polarizarea discursului public și superficialitatea dezbaterilor au devenit trăsături dominante. Sub perdeaua densă a etichetelor aruncate în grabă, nimeni nu pare dispus să atingă adevărata rană a României: eșecul elitei politice de a servi interesul public. 

Această rană, devenită cronică de peste trei decenii, continuă să fie ignorată de cei care își asumă rolul de lideri de opinie — fie că vorbim despre jurnaliști, analiști, influenceri sau comentatori.

Suveranismul, un drept constituțional, nu un curent extremist

Un termen adesea demonizat în spațiul public este cel de „suveranism”. 

Prezentat de multe ori în mod eronat drept sinonim cu extremismul, acest concept reprezintă, de fapt, esența statutului unui stat independent. 

Constituția României, la articolul 1, subliniază că țara este un stat suveran, independent, unitar și indivizibil. 

Prin urmare, suveranitatea nu este un moft sau o ideologie radicală, ci un principiu fundamental care definește existența noastră ca națiune.

A fi suveranist nu înseamnă a respinge parteneriatele internaționale, precum cele cu Uniunea Europeană sau NATO. Înseamnă, însă, a negocia și a participa la aceste parteneriate de pe o poziție de egalitate, în interesul cetățenilor români, fără să subordonezi interesele naționale unor grupuri externe de influență. Suveranitatea nu exclude colaborarea internațională, ci o presupune pe baza respectului reciproc și a beneficiului comun.

Demonizarea suveranismului ca extremism este, în realitate, o metodă de distragere a atenției de la adevăratele probleme: corupția sistemică, incompetența administrativă și incapacitatea clasei politice actuale de a reprezenta și interesele poporului, nu numai ale grupurilor de interese din partidele de la putere din ultimii 35 de ani.

Politica în derivă: distrugerea ideologiilor tradiționale

Un fapt imposibil de negat este că partidele politice din România nu mai sunt decât umbre palide ale ideologiilor pe care pretind că le reprezintă. 

Transformate în simple vehicule pentru interese economice și grupuri de influență, acestea au sacrificat orice urmă de doctrină pentru a-și asigura accesul la resurse publice. Oligarhia română și mecanismele statului paralel și-au consolidat poziția, în timp ce politica a devenit un teatru grotesc al sinecurilor, nepotismului și corupției sistemice.

În acest context, ascensiunea unor partide etichetate ca „suveraniste” nu este decât rezultatul natural al nemulțumirilor acumulate de o populație trădată. 

Este greșit să credem că aceste partide sunt cauza problemei; ele sunt un simptom, o reacție la decăderea morală și funcțională a establishment-ului politic.

Candidatura prezidențială: o falsă problemă

În loc să analizăm structura profund disfuncțională a sistemului politic, ne pierdem în dezbateri sterile despre cei doi candidați la președinție. 

Georgescu sau Lasconi nu reprezintă esența răului. Președintele, în arhitectura constituțională a României, are mai degrabă un rol simbolic. 

Dezastrul nu vine din Palatul Cotroceni, ci din Palatul Parlamentului, acolo unde se fac și se desfac legi care perpetuează sărăcia, corupția și dependența economică.

Critica superficială a candidaților ignoră adevărul evident: nemulțumirea cetățenilor este profundă și legitimă. 

Georgescu vocalizează frustrările celor care simt că au fost trădați de Europa, în timp ce Lasconi exprimă aspirațiile unei generații care încă mai crede într-un ideal occidental. Ambii candidați sunt doar produse ale contextului; dacă ei nu ar fi fost pe scenă, alții le-ar fi luat locul.

ProRomânismul, o nevoie reală

Adevărata dezbatere nu ar trebui să fie despre prorusism sau proamericanism, ci despre ProRomânism. 

Românii, indiferent de orientarea lor politică, doresc în esență același lucru: o țară prosperă, demnă, suverană, în care cetățeanul să fie pe primul loc. 

În loc să combată etichetele facile, jurnaliștii, analiștii și comentatorii ar trebui să analizeze cauzele profunde ale nemulțumirilor sociale.

Dezastrul nu vine din alegerea unui candidat sau altul la funcția supremă în stat, ci din incapacitatea noastră colectivă de a scăpa de elita politică care a adus țara în acest punct critic. 

Corupția, sărăcia și exodul populației nu sunt creația vreunui lider providențial, ci rezultatul unui sistem care a rămas captiv într-o buclă distructivă timp de 35 de ani.

România are nevoie de un moment de luciditate

În loc să consumăm energia publică dezbătând defectele unor candidați, ar trebui să ne concentrăm pe reforma profundă a partidelor și a sistemului politic. 

Schimbarea reală nu vine din Cotroceni, ci dintr-un Parlament compus din oameni integri, care reprezintă cu adevărat interesele cetățenilor.

Suveranitatea este mai mult decât o lozincă, este fundamentul identității noastre ca stat.

Respectarea acestui principiu constituțional nu este o opțiune, ci o obligație. 

De aceea, înainte de a mai scrie despre cât de nepotriviți sunt candidații, scrieți despre cât de disfuncțional este sistemul care le-a permis să ajungă în prim-plan. 

Doar atunci veți fi mai credibili stimați jurnaliști și analiști.




Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Schimbare de paradigmă la CCR – De la anatema asupra pensiilor militare la protecție constituțională – De ce, acum?

Pensiile militare - Concluzii, Scenarii și Simulări în raportul Băncii Mondiale

Pensiile militare și lecția Constituției