Ziua cea mai lungă - 4 Noiembrie 2024

4 Noiembrie 2024, este ziua decisivă pentru drepturile rezerviștilor militari români, dar și  oportunitatea politicienilor de a "repara" inechitățile din legislația pensiilor de serviciu.

Pe 4 noiembrie 2024, România trăiește ceea ce poate fi considerată „ziua cea mai lungă” pentru militarii săi, în special pentru corpul rezerviștilor militari din armata țării.

Politicienii au șansa de a corecta o serie de inechități create chiar de predecesorii lor, odată cu votul pentru completarea Legii pensiilor militare. 

Modificările propuse urmăresc actualizarea soldelor de grad și de funcție, elemente esențiale și definitorii pentru categoria profesională ce reprezintă militarii activi, în rezervă sau retragere. 

Este o zi crucială în care statul poate alege să recunoască sacrificiile și limitările impuse militarilor printr-un sistem de pensii echitabil și predictibil.

De ani de zile, pensiile militarilor români au fost ținta unor critici vehemente, fiind etichetate drept „speciale” și „nemeritate.” Sub pretextul egalitarismului, diferite partide politice au redus constant drepturile acestei categorii, ignorând însă restricțiile profesionale și sacrificiile impuse militarilor, restricții care ar trebui compensate. Așa cum este cazul militarilor din alte state, aceștia ar trebui să beneficieze de un tratament echitabil pentru serviciul lor, și totuși, în România, prejudecățile și populismul au dictat agenda publică.

Votul din 4 noiembrie 2024, din Parlamentul României, ar putea semnala o schimbare de atitudine

Proiectul de lege pentru completarea Legii pensiilor militare, care urmează să fie supus aprobării nu este doar o ajustare tehnică, ci un gest de recunoaștere și respect pentru cei care și-au dedicat viețile carierei militare și apărării țării.

De ani de zile, subiectul pensiilor militarilor a generat o adevărată isterie în spațiul public din România

Într-o societate în care populismul și lupta pentru voturi și capital electoral domină discursul politic, pensiile militarilor au fost catalogate drept „speciale”, „nesimțite” și „nemeritate”, declanșând un val de dezaprobare generalizată din partea societății civile, dezinformată în cel mai cinic mod, prin intermediul declarațiilor politice și mass-media, finanțată de partidele politice, din bani publici, culmea, unde și militarii în activitate, în rezervă sau retragere contribuie nediscriminatoriu.

Aceste percepții sunt alimentate de diferite grupuri politice și mediatice, care, în mod convenabil, nu observă situația similară a militarilor străini, cum ar fi cei americani, francezi sau britanici staționați în România și care primesc pensii considerabil mai mari, fără ca acest lucru să provoace aceeași indignare, chiar dacă și militarii români fac parte din aceeași structură de apărare euro-atlantică.

Mare parte din politicienii români, care nu cunosc prevederile statutelor si legislației privind sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, au acționat în repetate rânduri pentru diminuarea drepturilor de pensie ale militarilor români. 

Diverse modificări legislative, aplicate inclusiv retroactiv, au redus cuantumul pensiilor, în ciuda faptului că aceste drepturi erau deja câștigate. Vorbim despre militari pensionați cărora li s-au modificat pensiile prin numeroase ordonanțe de urgență, în mod complet arbitrar, fără un fundament solid, la limita constituționalității.

În mod inexplicabil, în fața acestor abuzuri, Curtea Constituțională și instanțele judecătorești au preferat să rămână tăcute, iar magistrații, o categorie cu pensii speciale protejate, au ales să ignore această problemă, apărându-și doar propriile privilegii.

Pericolele egalitarismului de fațadă invocat de unii politicieni 

Anumiți politicieni din diferite partide politice, care au promovat reducerea pensiile militarilor, invocă principiul egalității, afirmând că în acest fel se corectează o nedreptate. 

Ceea ce au „uitat” politicienii să spună, este că egalitatea reală implică nu doar limitarea beneficiilor, ci și a restricțiilor impuse și legiferate de altfel în statutele profesionale ale celor din sistemul național de apărare și siguranță națională.

Militarii si alte categorii profesionale din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională NU au avut niciodată libertatea de a suplimenta cu alte venituri, propriul fond de pensii, prin activități auxiliare, așa cum o pot face civilii. Un cetățean obișnuit poate să contribuie la propria pensie din salariul de bază și poate avea simultan o serie de activități auxiliare, cum ar fi un mandat parlamentar sau administrarea unui mic business, crescându-și astfel contribuția totală la pensie.

Un militar, însă, este constrâns de o serie de reguli stricte care îi interzic să își suplimenteze veniturile din surse adiționale. Activități precum deținerea unui mici afaceri, ocuparea unei funcții de conducere într-o firmă sau chiar o simplă funcție publică sunt incompatibile cu statutul de militar. Astfel, militarii sunt constrânși să contribuie exclusiv din solda lor, iar pentru aceste restricții ei ar trebui să fie compensați prin pensiile legiferate, un sistem care există de fapt în toate armatele lumii.

Partidele care au redus pensiile militarilor, fără a revizui aceste interdicții și obligații, promovează un egalitarism de fațadă, care ignoră realitatea condițiilor speciale impuse militarilor. Această atitudine discriminatorie este nu doar ipocrită, ci și profund injustă, denotând o politică persecutorie menită să destabilizeze o categorie profesională esențială pentru securitatea națională.

Militarii români pensionați – între discriminare și obligații

În pofida tratamentului discriminatoriu la care sunt supuși, militarii pensionați sunt păstrați în structurile de rezervă ale Armatei Române și au obligația de a reveni în activitate în caz de conflict armat, conform noilor reglementări care extind această obligație până la vârsta de 65 de ani. Această prevedere este unică în rândul categoriilor profesionale și creează o discriminare uriașă între aceștia și restul populației civile.

Majoritatea cetățenilor români, inclusiv cei mai tineri, nu sunt obligați să își asume responsabilități în cazul unui război. În schimb, doar militarii în activitate și cei în rezervă sunt obligați prin lege să răspundă acestui apel. 

În mod evident, această obligație sporește riscurile la care se expun militarii, chiar și după pensionare, o cerință care justifică, la rândul său, un tratament diferențiat și compensatoriu față de pensiile din sistemul de siguranță națională. 

Mitul „contribuției” și interesul ascuns al campaniilor politice de dezinformare și al administratorilor fondurilor private de pensii

Un alt argument invocat împotriva pensiilor militarilor este că aceștia nu contribuie la sistemul public de pensii, alimentând ideea că pensiile lor nu sunt „meritate”. 

Însă acest argument ignoră o realitate simplă: militarii contribuie la bugetul de stat prin intermediul altor "canale" legiferate, iar diferența nu constă în absența contribuțiilor, ci în modul în care aceste contribuții sunt direcționate către bugetul de stat, sau în viitor la fonduri private de pensii.

Adevărata miză a acestui scandal rezidă în dorința companiilor de asigurări de a accesa banii din contribuțiile militarilor prin Pilonul II de pensii, gestionat de companii private. 

Sistemul public de pensii prevede ca o parte din contribuții să fie direcționată către fondurile de pensii private, un avantaj financiar imens pentru instituțiile financiare care administrează aceste fonduri. 

Lobby-ul și "traficarea influenței" prin unii politicieni, făcut de companiile de asigurări și de băncile comerciale este unul agresiv, acestea susținând financiar campanii mediatice, care să determine includerea militarilor în sistemul public de pensii, promițându-le un sistem aparent „egal”.

Pentru a-i determina să accepte schimbarea, legislația pensiilor militare a fost modificată de nenumărate ori, creându-se o situație absurdă în care militarii sunt puși în fața unei legislații haotice, incoerente și incerte. 

Scopul final al acestor modificări succesive este de a-i determina să ceară ei înșiși trecerea la sistemul public de pensii, pentru a scăpa de "nesiguranță" și de "instabilitate".

Consecințele pe termen lung: demoralizare și vulnerabilitate

Prin aceste politici discriminatorii, clasa politică din România nu doar că încalcă principiile egalității și justiției, dar vulnerabilizează și o instituție esențială: Armata Română. 

Militarii, al căror rol este vital în asigurarea securității naționale, sunt puși în fața unei discriminări evidente, iar lipsa de susținere din partea statului le afectează grav moralul. 

În fața unui inamic extern, o armată demoralizată devine o țintă ușoară. 

Situația pensiilor militare nu este doar o problemă internă, ci reprezintă o vulnerabilitate strategică care poate fi exploatată de forțele ostile României.

O armată puternică și motivată necesită o susținere adecvată din partea propriului stat

Militarii români merită respect și recunoaștere pentru sacrificiile și eforturile depuse în slujba națiunii. Criticile aduse pensiilor militare sunt, în mare măsură, superficiale și motivate de interese financiare și politice. 

Adevărata soluție ar fi o reformă echilibrată și un dialog onest, în care să se țină cont de realitățile și sacrificiile specifice ale acestei profesii.

Pensiile militarilor nu sunt doar o recompensă pentru sacrificiile, privațiunile și limitările de drepturi civile din timpul carierei militare și activitatea depusă în serviciul națiunii, ci și o garanție pentru viitorul lor, pentru securitatea națională și pentru stabilitatea socială. 

Tratatul internațional de respectare a militarilor și a drepturilor lor, aplicat în majoritatea țărilor occidentale, ar trebui să fie respectat și în România. 

În loc să fie un instrument de manipulare electorală, pensiile militarilor ar trebui să reflecte sacrificiul lor și restricțiile cu care s-au confruntat de-a lungul carierei. 

Aceste pensii nu sunt un privilegiu, ci un drept, iar clasa politică ar trebui să le trateze ca atare, pentru binele țării și pentru viitorul unei armate demne și puternice.