Când pacea nu mai este o certitudine, militarii rezerviști devin proscriși în propria țară

În cadrul festivităților aniversării a 165 de ani de la înființarea Statului Major, generalul Gheorghiță Vlad, șeful statului major al armatei, a subliniat o realitate alarmantă: 

„(...)Pacea nu mai este o certitudine pe continentul european”. 

Această declarație vine într-un moment crucial, în care instituțiile de apărare națională se confruntă nu doar cu amenințări externe, dar și cu provocări interne ce subminează stabilitatea și credibilitatea lor. 

În paralel, o problemă la fel de dureroasă și complexă bântuie sistemul nostru de apărare: militarii în rezervă, odată considerați eroi ai națiunii, au devenit, în propria lor țară, proscriși.

Militarii în rezervă, oameni care au servit decenii întregi sub drapelul României, sunt astăzi marginalizați și ignorați de cei aflați la putere. 

Aceștia resimt o formă modernă de proscripție, definiție care se aplică celor care nu mai beneficiază de apărarea legii. Legea, în loc să le ofere un cadru stabil și respectabil de viață, este adaptată în funcție de interesele celor care își dispută controlul politic. Astfel, acești oameni, care au pus pe primul loc siguranța națională, trăiesc astăzi nesiguranța abandonului și a precarității financiare.

Situația militarilor în rezervă reprezintă o problemă dureroasă, dar reală, în care politica și interesul propriu au câștigat în fața responsabilității sociale. 

Legislația care le-ar fi putut garanta drepturile este modificată fără remușcări, iar orice tentativă de amendare sau reparare a abuzurilor este transformată într-un spectacol politic cinic și gol de conținut. Mai grav este că dezbaterile cu privire la pensiile și drepturile lor sunt tratate superficial, aproape cu ironie. 

În aceste condiții, cei care au servit o viață întreagă ajung victimele unei societăți care, paradoxal, își devorează propriul sistem de apărare.

Această stare de fapt nu este doar rezultatul indiferenței, ci și al unui dispreț activ, manifestat de clasa politică față de acești militari în rezervă. Însuși termenul de „proscriși” este cât se poate de potrivit în acest caz: militarii sunt repudiați, insultați și jigniți constant de politicieni, membri ai unor partide precum USR, PNL și PSD. 

De la lideri politici locali care îi blamează public, la politicieni care îi folosesc drept monedă de schimb electorală, situația lor devine tot mai sumbră. 

Fie că sunt ignorați de PSD, folosiți în campanii de PNL sau criticați de USR, militarii în rezervă trăiesc un abandon perfid și cinic.

Generalul Gheorghiță Vlad a subliniat în cuvântul său că Armata a avut și continuă să aibă un rol crucial în identitatea națională, fiind unul dintre pilonii fundamentali ai României moderne. 

Cu toate acestea, acei oameni care au jurat să apere această identitate națională sunt astăzi ostracizați, iar vocea lor este ignorată de la nivelul politicii până la mass media și societatea civilă. Cei care ar putea interveni rămân tăcuți sau indiferenți, contribuind la o tăcere complice ce amplifică un tratament inuman și nedrept.

Oamenii care și-au dedicat viața apărării naționale, fie activi, în rezervă sau retragere, formează un grup semnificativ de cetățeni, reprezentând peste o jumătate de milion de persoane. Împreună cu familiile lor, numărul lor depășește un milion de voturi. Acest bloc electoral are o putere reală, iar ignorarea lor este nu doar o eroare morală, ci și o greșeală politică majoră. 

Într-o perioadă în care participarea la alegeri este scăzută, acest grup de un milion de votanți poate decide viitorul României. Indiferent dacă este vorba despre alegerea președintelui sau despre stabilirea majorității în Parlament, voturile lor pot înclina decisiv balanța de putere.

Acești oameni, care au luptat pentru stabilitatea României, pot decide acum cine merită să conducă această țară. 

Pentru ei, alegerile nu mai reprezintă o simplă opțiune politică, ci o necesitate absolută de a se asigura că viitorul le va oferi stabilitatea și demnitatea pe care o merită. 

Ei au capacitatea de a transforma neglijarea politică într-o forță decisivă, de a-și face simțită vocea și de a impune respectul și dreptatea pe care le-au câștigat prin sacrificiu. 

Dacă această categorie de cetățeni se va mobiliza în masă, clasa politică va trebui, în sfârșit, să îi recunoască și să îi respecte, pentru că puterea lor electorală poate să determine viitoarele decizii ale României.

Pacea nu mai este o certitudine în Europa, iar armata română, cu militarii în activitate și în rezervă, rămâne un simbol al siguranței și stabilității. 

Însă, pentru ca acești oameni să își mențină motivația și să continue să inspire respect, este esențial ca societatea, prin reprezentanții ei politici, să le recunoască contribuția la stabilitatea invocată de clasa politică. 

În fața unei realități care cere implicare, cei un milion de români care formează acest bloc electoral trebuie să-și folosească votul pentru a revendica respectul pe care îl merită.

Militarii, în activitate sau în rezervă, au fost mereu apărătorii națiunii. Astăzi, când ei înșiși au nevoie de protecție, este rândul lor, al politicienilor și al societății civile, să nu îi mai ignore. 

Este vremea ca acești oameni să fie auziți și respectați, pentru că fără ei, pacea și stabilitatea pe care le considerăm un drept se vor dovedi, mai devreme sau mai târziu, o iluzie fragilă.