Militarul Român, un garant al suveranității – NU o povară bugetară

 

În România, atât militarii activi, cât și rezerviștii, cei retrași din armată, dar obligați să servească în caz de conflict, fac parte din aceeași structură de apărare națională. 

Acești oameni, care și-au dedicat întreaga viață apărării țării, au fost nevoiți să se confrunte în ultimii ani cu un tratament nedrept și discriminatoriu din partea autorităților și mai ales din partea factorului politic.

Sub pretextul eliminării „privilegiilor”, pensiile militare au fost reduse drastic, iar drepturile lor sunt amenințate constant. 

Aceste politici inadecvate și inechitabile riscă să transforme forțele armate, inclusiv rezerva militară – o resursă strategică vitală în caz de război – într-o instituție vulnerabilizată.

Rezerviștii, deși retrași din activitate, rămân parte integrantă a sistemului de apărare națională și ar trebui respectați ca atare. 

În caz de conflict, ei sunt chemați la datorie, deseori având responsabilități egale cu cele ale colegilor activi. Totuși, deși sunt forța pe care ne putem baza în vremuri de criză, acești militari pensionați se confruntă acum cu o realitate nedreaptă: după o viață de restricții și sacrificii, pensiile lor sunt mult diminuate, iar drepturile le sunt minimalizate, chiar eliminate din statutele profesionale, unde au fost legiferate anterior.

Tratarea rezerviștilor ca simpli pensionari reprezintă o eroare de neiertat, care subminează însăși fundația unui sistem de apărare solid și pregătit.

Un alt punct sensibil, și poate cel mai grav, este subordonarea militarilor din structurile de comandă față de decizii politice, adesea neglijente și nefondate, fără drept de contestare, care ignoră articolul 118 din Constituția României. Acest articol prevede clar că forțele armate trebuie să servească exclusiv interesele poporului, nu pe cele ale unei elite politice efemere. 

Însă, comandanții militari, în loc să își susțină subalternii și să asigure respectarea drepturilor acestora, au adoptat, în marea lor majoritate, o poziție de supunere pasivă și o inacțiune greu de înțeles. 

Această lipsă de reacție din partea liderilor militari perpetuează un sistem în care cei care își riscă viața pentru țară sunt tratați cu un cinism revoltător.

Viitorul militarilor români este, astfel, sumbru, iar acest fapt reprezintă un risc strategic pentru România. 

Pe fondul unor tensiuni regionale în creștere, acești oameni, care sunt încă dispuși să-și pună viețile în pericol pentru a apăra frontierele si siguranța națională sunt ignorați și neglijați de propriul stat. 

Dacă situația continuă, România riscă nu doar o criză de moral în rândul armatei, ci și pierderea loialității celor care ar trebui să-i fie primii apărători.

În concluzie, România are nevoie de o resetare a politicilor sale față de armată. 

Este timpul ca statul român să privească militarul, atât activ, cât și în rezervă, ca pe un garant al suveranității și siguranței, nu ca pe o povară bugetară. 

O țară puternică se construiește respectându-și apărătorii și asigurându-le un viitor demn.


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Schimbare de paradigmă la CCR – De la anatema asupra pensiilor militare la protecție constituțională – De ce, acum?

Pensiile militare - Concluzii, Scenarii și Simulări în raportul Băncii Mondiale

Pensiile militare și lecția Constituției