Captivi ai Statului Paralel

De ce avem nevoie de o schimbare fundamentală

Într-o țară în care valorile democratice sunt tot mai des puse la încercare, România pare să fi devenit captivă unui "stat paralel" – o rețea de disfuncționalități instituționale și interese ascunse care împiedică dezvoltarea sănătoasă a societății. 

Acest stat paralel nu este doar o metaforă a deciziilor arbitrare, ci o realitate concretă care fragmentează echilibrul între puterile statului și distorsionează voința populară.

Cu toate acestea, subiectul este complet absent din actuala campanie electorală. 

Nici candidații la președinție, nici partidele politice nu îndrăznesc să abordeze în mod direct aceste probleme. În schimb, discursurile politice sunt dominate de promisiuni vagi și teme care eludează esența crizei structurale în care ne aflăm.

Un stat dezechilibrat și instituții paralele

România funcționează astăzi într-un sistem în care liniile clare ale separației puterilor sunt adesea ignorate. Parlamentul, teoretic principalul for legislativ al țării, și-a pierdut din relevanță. 

Migrarea politică – fenomenul prin care parlamentarii își schimbă afilierea fără consultarea alegătorilor – a devenit regula, nu excepția. În acest context, legitimitatea deciziilor parlamentare este subminată, iar voința electoratului este ignorată.

Mai grav, instituții precum Curtea Constituțională a României (CCR) își asumă, adesea, roluri care depășesc cadrul constituțional. 

Prin deciziile sale, CCR poate anula legi adoptate de Parlament sau poate dicta cursul unor politici publice esențiale. În lipsa unor mecanisme clare de contestare sau de supraveghere democratică, această instituție devine un actor supraconstituțional.

La rândul său, Guvernul preia frecvent rolul Parlamentului prin emiterea de ordonanțe de urgență, un instrument menit să fie excepțional, dar care a devenit o practică uzuală. 

Anii întregi în care aceste ordonanțe rămân nevalidate de Parlament reflectă o disoluție gravă a funcțiilor statului. 

Aceste disfuncționalități permit consolidarea unui „stat paralel” – o formă de guvernare informală și lipsită de legitimitate democratică.

Disoluția statului și efectele asupra cetățenilor

Consecințele acestui dezechilibru sunt resimțite direct de către cetățeni. Instituțiile care ar trebui să garanteze drepturile fundamentale sunt fie ineficiente, fie captive intereselor de grup. Situații precum suspendarea sine die a unor legi adoptate și promulgate sau amânarea avizării ordonanțelor guvernamentale reflectă un blocaj cronic al aparatului de stat.

Conflictele de interese sunt omniprezente, iar scandalurile de corupție, deși frecvent expuse în spațiul public, nu par să producă schimbări sistemice. De la proiecte locale abandonate până la decizii economice nefavorabile, fiecare nivel al administrației este afectat de incapacitatea statului de a funcționa coerent.

Pentru cetățeanul de rând, toate acestea se traduc printr-un sentiment de alienare și neîncredere. Lipsa de transparență și de responsabilitate din partea decidenților creează impresia unui stat condus din umbră, unde votul popular contează tot mai puțin.

Reforma constituțională – primul pas spre eliberare

Ieșirea din această criză structurală necesită o reformă constituțională profundă. Constituția actuală, adoptată într-un context socio-politic diferit, nu mai răspunde nevoilor unei societăți moderne și democratice. Este imperativ să regândim atribuțiile instituțiilor cheie pentru a elimina suprapunerile și conflictele de competențe.

Primul pas ar trebui să fie clarificarea relației dintre Parlament, Guvern și CCR. 

Parlamentul trebuie să-și recapete rolul central în procesul legislativ, iar Guvernul să folosească ordonanțele doar în situații de urgență reală. În paralel, CCR trebuie să fie supusă unor mecanisme de control democratic pentru a preveni excesele de putere.

De asemenea, este necesar să se instituie reguli stricte privind migrarea politică. Alegătorii trebuie să aibă garanția că votul lor este respectat, iar parlamentarii care își schimbă afilierea să fie obligați să obțină un nou mandat din partea electoratului.

Responsabilitatea clasei politice și a societății civile

Reforma constituțională nu poate avea loc fără o voință politică reală și fără implicarea societății civile. 

Din păcate, actuala clasă politică pare mai preocupată de menținerea status quo-ului decât de inițierea unor schimbări fundamentale. Tăcerea lor cu privire la aceste probleme critice este o trădare a interesului național.

Societatea civilă, mediul academic și intelectualii trebuie să pună presiune constantă pe decidenți. Dezbaterea publică asupra reformei constituționale trebuie să devină prioritară, iar cetățenii trebuie să fie implicați activ în acest proces.

Schimbarea începe cu fiecare dintre noi

Pe lângă reformele instituționale, schimbarea trebuie să pornească și de la nivel individual. Implicarea activă a cetățenilor – prin informare, participare la alegeri și susținerea inițiativelor de reformă – este esențială. Apatia și lipsa de interes pentru viața politică nu fac decât să consolideze actualul sistem disfuncțional.

România se află într-un punct critic

Statul paralel, reprezentat de disfuncționalitățile și derapajele actualului sistem, continuă să fragmenteze țara. 

Dar această captivitate nu este inevitabilă. Prin reforme profunde, prin responsabilizare politică și prin implicare civică, putem reclădi un stat funcțional și democratic.

În fața acestor provocări, România are nevoie de curajul de a schimba tot ceea ce nu funcționează. Nu mai putem accepta disoluția statului și dezamăgirea cetățenilor ca pe un dat al realității. 

Captivi ai statului paralel, avem datoria să cerem mai mult de la cei care ne conduc și de la noi înșine 

Schimbarea profundă este singura cale prin care ne putem elibera și putem construi o societate în care democrația și voința populară să triumfe din nou.