Candidatura la prezidențiale este un pariu sau o recompensă

De ce candidații la alegerile prezidențiale pot deconta sume record din banii publici, este o întrebare legitimă a contribuabilului român.

Mulți candidați intră în cursa pentru președinție, chiar dacă nu au șanse reale să prindă măcar turul doi, iar statul le decontează cheltuielile de campanie.

În 2024, statul decontează cheltuieli de campanie de până la 20.000 de salarii minime pe economie, aproximativ 74 milioane de lei.

Alegerile prezidențiale din acest an, chiar dacă par a fi cele mai sărace în candidați validați, din ultimii 20 ani, sunt foarte ofertante pentru toți candidații care trec pragul de 3%.

Începând cu anul 2000 s-au înscris câte 12 candidați pentru funcția de președinte, iar în 2014 si 2019 au fost 14 candidați, care puteau deconta aproape 5,4 milioane de euro in 2014 și 10 milioane de euro în 2019, dacă depășeau pragul de 3%.

Se pare că în anul 2024 vor fi mai puțini, din 19 candidați înscriși la fotoliul de președinte, au fost validați doar 7, dar mulți cu șanse mari de a trece pragul de 3%.

Printre candidații validați de BEC, se numără George Simion, Elena Lasconi, Nicolae Ciucă, Călin Georgescu, Kelemen Hunor, Mircea Geoană și Diana Șoșoacă. Cu toate acestea, candidatura Dianei Șoșoacă a fost ulterior respinsă de Curtea Constituțională a României (CCR).

Spre deosebire însă de alte runde de prezidențiale, 2024 este scrutinul cel mai bogat financiar, datorită creșterii cuantumului salariului minim brut, la care se raportează cele 20.000 de salarii ce pot fi decontate.

Candidații la președinție pot deconta o sumă aproape triplă față de alegerile din 2014, când au fost acceptate cheltuieli de maximum 5,4 milioane de euro pe candidat.

Contribuțiile financiare din campanie ce pot fi decontate pentru fiecare candidat, se ridică la 20.000 de salarii minime pe economie.

Astfel, conform legii 334/2006 privind finanțarea partidelor și campaniilor electorale, art.28 lit.p, un candidat la prezidențiale poate cheltui 20.000 de salarii minime brute pe țară, aproape 14,8 milioane de euro (74 milioane de lei, la un salariu minim brut de 3.700 lei) în campania electorală, din contribuții și donații, bani pe care apoi AEP îi decontează. 

Pentru a primi banii înapoi de la stat, candidații trebuie să aibă "acte doveditoare” pentru cheltuielile efectuate în campanie.

Returnarea banilor cheltuiți în campanie se face însă cu o singură condiție: candidatul să fi obținut cel puțin 3% din voturile valabil exprimate. Așadar, candidații fără șanse vor face un pariu riscant cu banii "investiți" în campania electorală. 

Ce îi mână atunci în lupta pentru candidatura la fotoliul de președinte?

Este vorba sigur, despre capital de imagine, dar și despre strategia unor partide de a manipula voturile din turul doi. 

Cele trei tipuri de candidați fără șanse și care fac parte din strategia „iepurelui de blocaj”.

Sociologii si analiștii politici spun că în afara de candidații partidelor, mai sunt trei mari tipuri de candidați la prezidențiale, care intră în cursă, deși știu din start că nu au șanse să prindă măcar turul doi, darămite să ajungă președintele României: candidatul de tip UDMR, cel de tipul persoanei cu notorietate și cel de tipul persoanelor oportuniste, care pot fi atât membrii de partid și partiduțe, cât și independenți.

Primul este de tip UDMR și intră ca să negocieze ceva în turul doi. Întotdeauna, UDMR a avut un candidat propriu, care a arătat că maghiarii au atâtea voturi, dați ceva la schimb. Din punct de vedere financiar și-au decontat din banii publici întotdeauna cheltuielile de campanie, depășind pragul de 3%.

Apoi, sunt cei care vor să-și crească notorietatea. Nu au nicio șansă să câștige, dar doresc să își facă o carieră politică pe termen lung și atunci au nevoie să fie cunoscuți, să se vadă că au participat la dezbateri, dar în același timp fac și un "pariu" riscant pentru decontarea cheltuielilor de campanie.

Mai este modelul oportuniștilor. Sunt oameni care au o idee fixă, în care cred cu tărie, indiferent ce le spune realitatea politică și socială și care își doresc să aibe spațiu de antenă la televizor, să fie vizibili, să își susțină ideiile și ideologia și care, de cele mai multe ori nu trec pragul de 3%.

Pe de altă parte, unii candidați intră în cursă ca parte a unei strategii a unui partid politic sau coaliții politice, grup de interese, de a manipula voturile în turul doi sau de a lansa mesaje în turul întâi, care să lovească într-un contracandidat și care câștigă de fiecare dată peste pragul de 3%.

Sunt candidaturi făcute în "laboratoarele de partid și/sau de servicii", tocmai pentru a putea întări o candidatură din turul doi, în special cea care va fi calificată împotriva unui candidat neagreat de anumite grupuri de interese. 

Vorbim de voturi populiste, strânse pe "posturile TV și online de casă" plătite bineînțeles din banii de campanie și subvențiile de la partide, ce sunt recuperați ulterior prin decontare tot de la bugetul de stat, și care în general promovează teoria conspirației și încearcă să creeze o dinamică de campanie care să defavorizeze un candidat cu șanse, dar neagreat de anumite grupuri de interese.

Există așa-numiții "candidați iepuri” care sunt de fapt niște "candidați de blocaj ai unor coaliții politice și/ sau serviciilor " care vor încerca să limiteze votul către candidatul favorit, la primul tur și mai ales să împiedice transferul unor voturi de la turul întâi la turul doi. Dacă președintele în funcție se teme în mod real de candidatura unui lider politic din opoziție sau candidat independent, cu care "el" sau favoritul partidului/ președintelui în exercițiu, intră în turul doi, ar putea avea probleme, atunci se caută "candidații iepuri", care au șanse să mai ia din voturile contracandidaților neagreați.

Pariul banilor băgați în campanie, condiționat cu "pragul" de 3%

„E un pariu, dacă reușești sau nu”, spun sociologii despre posibilitatea unor candidați fără șanse reale de a deconta niște bani în campania electorală. 

Dar pentru cei care sunt în "linia a doua", și care fie vor să își facă imagine, fie vor să negocieze voturile pentru turul doi, lucrurile se suprapun, prin negocierea anumitor poziții bine plătite din cadrul unor autorități sau entități de stat.

Voturile "candidaților iepuri" sunt importante pentru negocieri în turul doi, dar și banii pe care îi pot deconta sunt o opțiune. Banii primiți din "donații" pentru campanie nu prea pot fi "spălați", dar pot fi sume substanțiale donate doar pentru anumiți candidați, chiar dacă trebuie să îi declari și să-i fiscalizezi, iar ulterior să îi decontezi sub "supravegherea" Curții de Conturi. 

Au fost mulți candidați de acest tip și la alegerile precedente, când nu se deconta nimic, iar totul s-a transformat într-un pariu pierdut.

Sondajele existente din acest an arată că sunt câțiva candidați care trec pragul de 3%, peste care se decontează cheltuielile din campania electorală, iar întrebarea care se pune: 

Candidatura la prezidențiale este un pariu sau o recompensă  ?!?