Lupta pe #frontuldeacasa - dreptul constituțional al militarilor de asociere în structuri sindicale

…lupta pe #frontuldeacasa, unul politic, legislativ dar și electoral, se face și din „tranșeele” săpate cu marșuri, manifestații și mitinguri ale membrilor asociațiilor și ligilor militarilor și polițiștilor, în rezervă sau retragere, cu sprijinul consistent al celor în activitate, dar și cu arma condeiului pe paginile platformelor de social-media, sau cu petiții, scrisori deschise și articole sau editoriale, în speranța că decidenții politici și reprezentanții de la vârful ministerelor de resort, se vor trezi la realitate, iar deciziile lor nu vor pune în pericol siguranță națională.

Strategia pe #frontuldeacasa pentru militari, indiferent de „culoarea”, „ideologia” sau „doctrina” politică cu care rezonează, este susținerea în interiorul tuturor partidelor politice și în fața liderilor politici sau a candidaților nominalizați pe liste electorale, a drepturilor militarilor și să acuze vehement discriminarea și persecuția militarilor, comparativ cu celelalte categorii socio-profesionale, raportat la interzicerea și limitarea drepturilor civile constituționale.

Un exemplu sau de exemplu !
Azi, despre decizia CCR cu nr.154/2023, referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 28-30 și 41^1 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare (…) și art. 4 din Legea dialogului social nr. 62/2011- excepție ridicată într-o cauză având ca obiect soluționarea unui litigiu privind funcționarii publici, care susține că dispozițiile de lege criticate sunt contrare mai multor articole din Constituție.

CCR vs. CEDO via Avocatul Poporului

Cine mai susține și apără drepturile fundamentale pentru militarii români?
Pe deciziile cui se pot baza militarii în activitate, în rezervă sau retragere, privind respectarea și garantarea drepturilor constituționale?
Ale miniștrilor de resort sau judecătorilor CCR, numiți politic, și care își exercită toate drepturile, fără a putea avea posibilitatea de fi contestați de către militarul român ?
Aceștia sunt și cei care au anulat doar din motive politico-electorale, toate compensațiile de ordin rezonabil, prevăzute inițial în legile organice specifice, călcând în picioare predictibilitate prevederilor și garanțiilor, din „contractul cu țara” pe baza căruia noi am intrat în sistemul de apărare și siguranță națională și am respectat jurământul depus față de patrie și popor.

Ne mai putem baza pe justiția din țară sau pe deciziile C.C.R. sau trebuie să apelăm la CEDO ?
Am fost educați să ne încredem în stat, în reprezentanții noștri de la vârful ministerelor de resort !!
Totuși, militari și polițiștii din întreg spectrul sistemului de apărare și siguranță națională, unii în rezervă, alții în activitate, au sesizat C.C.R. cu privire la încălcările acestor drepturi fundamentale!
După ce militarii și polițiștii au constatat că politicul în fuga după voturi, din motive strict politico-electorale, nu mai compensează în nici un mod acceptarea tacită de către militari a diverselor interdicții, restrângeri sau chiar interzicerea de drepturi și libertăți, prevăzute inițial în legi organice și statutele profesionale, au apelat la ultima soluție, să ne apăram singuri prin acțiuni în justiție și la CCR, urmeaza și la CEDO, pentru recâștigarea acestor drepturi fundamentale prevăzute în Constituție.

În Constituție Art. 15-53, drepturi și libertăți fundamentale și universale, unde în mod cert nu avem nevoie de interpretări și directive juridice de „partid”, fapt pentru care sesizăm clar că și militarii au drepturi garantate de asociere la sindicat, dreptul la grevă, ș.a.m.d. la fel cum este de altfel foarte firesc într-un stat pretins democratic, de aceea se numesc drepturi fundamentale, universale și egale, dar în Secțiunea a 3-a din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, găsim că militarilor le este INTERZIS dreptul la asociete în sindicat, dreptul la grevă ș.a.m.d.

Multe articole cu aceste drepturi sunt preluate din Declarația Universală a Drepturilor Omului, și introduse în Constituție, ca să pară și România stat democratic.
Exemplific încă o dată drepturile fundamentale garantate tuturor cetățenilor prin Constituția din România, de această dată cu accent pe Art. 53, care precizează că oricare drept sau libertate dintre cele menționate la Art. 15-52 din Constituția României, poate fi restrâns în anumite condiții (cum ar fi pentru apărarea țării) – dar nu oricum, ci în așa mod în cât restrângerea să nu determine desființarea exercitării vreunui drept – ceea ce înseamnă că niciodată restrângerea unui drept nu poate să fie totală.
Cu alte cuvinte, militarilor le poate fi restrâns dreptul la asociete în sindicate, dreptul la grevă, ș.a.m.d., dar NU este constituțional desființarea sau INTERZICEREA respectivelor drepturi.
Și mai este o condiție impusă de Art. 53 din Constituție, restrângerea trebuie să opereze în așa fel încât să nu producă discriminare între cetățeni, ceea ce înseamnă că atunci când este necesar, drepturile de asociere sindicală, dreptul la grevă ș.a.m.d. pot fi restrânse tuturor cetățenilor, în niciun caz interzise doar unei categorii profesionale sau alteia.

În Secțiunea a 3-a din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, scrie negru pe alb, că militarilor în activitate le sunt INTERZISE exercitarea drepturilor fundamentale la sindicat, grevă șa.m.d.
Așadar, militarilor în activitate nu le sunt nicidecum restrânse respectivele drepturi, ci acele drepturi le sunt interzise militarilor.

Cât privește discriminărea militarilor în raport cu alte categorii de cetățeni privind exercitarea drepturilor fundamentale, toți cetățenii având obligații pe linie de apărare (Art. 55/1 din Constituție) și nu doar militarii, diferența o face modul de îndeplinire a obligațiilor pe linie de apărare, dar sesizez că doar militarilor activi și în rezervă le este interzis să își exercite dreptul la asociere în sindicate, dreptul la grevă ș.a.m.d.
Nu și altor cetățeni, salariați în activitate, și care de altfel pot declanșa acțiuni greviste pentru negocierea, păstrarea sau câștigarea unor drepturi sociale sau de altă natură.
Prin interzicerea impusă militarilor privind exercitarea dreptului de asociere la sindicat și interzicerea dreptului la grevă, aceștia sunt puși practic în imposibilitatea de a nu își putea apăra niște drepturi social-economice elementare, precum dreptul la o salarizare mai bună, condițiile muncă mai bune, dreptul la o pensie decentă ș.a.m.d.!

Ce a decis C.C.R. după ce a ținut în sertare câțiva ani, dosare privind astfel de excepții ?

Decizia cu nr.154/2023, referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 28-30 și 41^1 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare (…) și art. 4 din Legea dialogului social nr. 62/2011- excepție ridicată de camaradul Dan Băzăvan într-o cauză având ca obiect soluționarea unui litigiu privind funcționarii publici, care susține că dispozițiile de lege criticate sunt contrare următoarelor articole din Constituție: art. 1 alin. (3) și (5) privind statul român, art. 4 privind unitatea poporului și egalitatea între cetățeni, art. 9 privind sindicatele, patronatele și asociațiile profesionale, art. 11 privind dreptul internațional și dreptul intern, art. 15 referitor la universalitate, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 referitor la accesul liber la justiție, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 25 referitor la libera circulație, art. 26 privind viața intimă, familială și privată, art. 30-32 referitoare la libertatea de exprimare, dreptul la informație și dreptul la învățătură, art. 36 privind dreptul la vot, art. 37 privind dreptul de a fi ales, art. 41 privind munca și protecția socială a muncii, art. 45 referitor la libertatea economică, art. 47 referitor la nivelul de trai, art. 51-53 privind dreptul de petiționare, dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică și restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 57 referitor la exercitarea drepturilor și a libertăților, art. 61 alin. (1) privind rolul și structura Parlamentului, art. 67 privind actele juridice și cvorumul legal, art. 73 referitor la categoriile de legi, art. 78 privind intrarea în vigoare a legii, art. 108 referitor la actele Guvernului, art. 118 privind forțele armate, art. 124 privind înfăptuirea justiției, art. 126 referitor la instanțele judecătorești și art. 135 alin. (2) lit. f) referitor la economie. De asemenea, consideră că sunt încălcate prevederile art. 7 referitor la egalitatea în fața legii, art. 8 referitor la dreptul la satisfacție efectivă, art. 13 privind libera circulație, art. 19 privind libertatea opiniilor și a exprimării, art. 20 privind libertatea de întrunire și de asociere pașnică, art. 23 referitor la dreptul la muncă, art. 25 privind nivelul de trai și art. 26 referitor la dreptul la învățătură din Declarația Universală a Drepturilor Omului, precum și cele ale Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Curtea reține că dispozițiile art. 53 din Constituție prevăd că exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru deosebit de grav.
Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.

În speță, restrângerea prin lege a exercițiului unor drepturi fundamentale pentru cadrele militare se impune pentru apărarea securității naționale și a ordinii publice, măsura fiind necesară pentru asigurarea funcționării organismului militar în timp de pace și de război. De asemenea, măsura este proporțională având în vedere rolul organismului militar și se aplică în mod nediscriminatoriu tuturor militarilor.
Curtea mai reține și că restricțiile și interdicțiile cărora le sunt supuse cadrele militare sunt aplicabile numai până la retragere și sunt asumate de persoana care dorește să devină cadru militar activ, odată cu acest statut.
În mod corelativ obligațiilor și interdicțiilor cărora se supun, cadrele militare se bucură și de drepturi specifice, pentru a contrabalansa atât restrângerile cărora cadrele militare se supun ca urmare a statutului lor, cât și riscurile cărora se supun în exercitarea profesiei. Aceste drepturi sunt consacrate în art. 9-27 din Legea nr. 80/1995, în reglementările privind salarizarea cadrelor militare, precum și în „alte” acte normative.
https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/273807

După exprimarea C.C.R., militarilor români nu le este interzis în totalitate exercitarea niciunui drept, ci doar până la retragere.
Dar vârsta la care suntem scoși de fapt din evidențele militare, este de 63 ani.
Judecătorii C.C.R. au stablit astfel, cu încălcarea flagrantă a oricăror norme democratice, a oricărui principiu de drept internațional, precum și a Constituției României, faptul că legislativul poate decide că cetățenii să își exercite intermitent drepturile fundamentale.
Judecătorii C.C.R. au decis că, iar interpretarea este personală, dacă cetățenilor li se creează posibilitatea să își exercite drepturile fundamentale și pentru o singură zi din viață ( în cazul militarilor după „retragere”) și li se interzice exercitarea respectivelor drepturi anterior, pe întreaga perioadă a carierei militare, atunci din punctul lor de vedere, le este garantată exercitarea drepturilor fundamentale, chiar dacă majoritatea compensațiilor financiare sau de altă natură, existente la începutul carierei militare, din legile organice și statutele profesionale, de la momentul intrării în sistemul de apărare și siguranță națională, pe baza cărora au acceptat statutul de militar sau polițist, au fost eliminate prin diferite „artificii” legislative, gen ordonanțe trenuleț, strict din motive politico-electorale și care NU mai oferă predictibilitate legislației specifice militarilor și polițiștilor, privind salarizarea și pensiile.

Deși Constituția garantează exercitarea drepturilor fundamentale în mod continuu, tuturor cetățenilor țării, pentru militari și polițiști, faptul că după o anumită vârstă, după retragere din cariera militară, când sunt scoși din evidențele militare, iar dreptul de asociere și dreptul la grevă NU mai contează pentru decidenții politici și nu mai au nici o influență asupra deciziilor politicienilor și guvernanților de la un moment dat și nici o pârghie legală de a-și apăra drepturile conferite de legile organice, în baza cărora au ales cariera militară, atunci când au depus jurământul de credință.

Atât s-a putut la nivel C.C.R., înțelegeți?
Tot după emanațiile C.C.R. dacă nu ați știut, militarii sunt „recompensați” în timpul carierei militare și după trecerea în rezervă, cu compensații financiare, salarii sau pensii „nesimțite” prevăzute în diverse „alte” legi, dar neprecizate de C.C.R., ca să acceptăm toate interdicțiile de drepturi și libertăți prevăzute în Secțiunea a 3-a din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, și care mai există doar în imaginația judecătorilor C.C.R.

Dacă analizați decizia C.C.R. în cauză, veți constata că dosarele care au stat la baza pronunțării nici măcar nu au fost studiate de judecătorii C.C.R. rezoluția fiind una de-a dreptul halucinantă.
Apropo, există și precedentul legat de faptul că aceeași judecători C.C.R. nu au dat dreptate militarilor în privința OUG nr. 59/2017, încălcându-și cu seninătate propria jurisprudență din decizii anterioare.

Dar nu se încheie totul aici !?
Să fim optimiști ?!
Pe rolul C.C.R. se mai află un dosar ascuns tot în sertare, întocmit și înaintat via Avocatul Poporului!
Iar prin acest dosar, chiar avocatul poporului atrage atenția C.C.R. că și militarii ar trebui să aibă dreptul la apartenență și asociere sindicală, deoarece și CEDO a stabilit deja în cazul Franței că dreptul la apartenență sindicală este un drept fundamental garantat și militarilor de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, pe care s-a angajat să o respecte și România.
Iar tratatele de drept internațional semnate de România în privința drepturilor omului, primează în fața legislației naționale, dacă convențiile internaționale sunt mai favorabile! Legat de drepturile fundamentale ale omului, connvențiile internaționale primează.

Ce înseamnă printre altele acest fapt? Respectiv că CEDO a acordat militarilor francezi încă din 2014, dreptul de asociere in diferite forme sindicale, a urmat și Germania, care are sindicat în sistemul militar, ambele membre NATO.
https://adevarul.ro/stiri-externe/europa/franta-condamnata-la-cedo-pentru-ca-interzice-1568267.html)

Astfel că oricare militar român, fie el activ sau în rezervă sau retragere, ar putea obține la CEDO, daune financiare pentru interdicția dreptului la apartență/ asociere sindicală, indiferent de rezoluțiile C.C.R. și ale justitiției din România. Toate datele rezultă de aici: https://avp.ro/wp-content/uploads/2021/02/Exc-art-4-Lg-62-2011-art-29-alin-1-lit-e-Lg-80-1995.pdf.

De ce insist pe prezentarea acestora detalii.
Trebuie să recunoaștem cu regret, că niciodată politicul și C.C.R. nu ne va mai respecta sau compensa interdicțiile și limitările de drepturi civile privind dreptul de asociere sindicală, dreptul la grevă, etc. prevăzute în Constituție și care au fost la un moment dat compensate în diferite forme, prin legile organice și statutele, pe baza cărora am acceptat restrângerile și interdicțiile de drepturi civile la intrarea în carieră militară, legi organice votate în parlament, singurul for legislativ, legi care acum au fost lăsate fără conținut prin modificările aduse de „ordonanțele trenuleț”, acte legislative ale guvernului, inferioare legilor organice, în ceea ce privește aceste drepturi.

Încălcarea unor multiple drepturi și libertăți fundamentale la adresa militarilor și polițiștilor, este atât de flagrantă și cinică, încât nici politicul, nici C.C.R. nu mai pot rezista mult timp evidenței încălcării acestor drepturi fundamentale.
https://ziare.com/ccr/avocatul-poporului/avocatul-poporului-a-atacat-la-ccr-legea-ce-le-interzice-cadrelor-militare-sa-se-asocieze-in-sindicate-1664084

Problema este la noi !?
Deoarece după cum vedeți din dosarele înaintate la C.C.R. care fac obiectul Deciziei nr. 154/2023 (dosare reunite ale tuturor militarilor care au acționat pe aceeași speță), acționează doar 4-5 militari în acest mod, în decurs de 35 ani de la instaurarea „democrației”, doar un număr infim de militari au priceput că pot folosi ca armă interdicțiile de drepturi și de libertăți fundamentale, contra politicului care din motive strict electorale au anulat toate compensațiile financiare si materiale, pentru a mai merita să acceptăm astfel de interdicții sau limitări de drepturi fundamentale, cu referire expresă la mutilarea legii salarizării si pensiilor militare!

Care sunt sugestiile !?

Orice militar sau polițist în activitate, în rezervă sau retragere trebuie să aducă în discuție indirect problema pensiilor, iar pe lângă problema pensiilor militare care sunt în proporție covârșitoare la un minim istoric, raportat la pensiile minime ale altor categorii socio-profesionale plătite de la bugetul de stat, intrați direct în subiectul drepturilor fundamentale și constituționale restrânse și/ sau interzise, raportate la celelalte categorii socio-profesionale, care nu au aceleași interdicții și limitări de drepturi constituționale, în  relația și discuțiile cu reprezentanții politicului.
Acuzați vehement de politici discriminatorii, toate partidele (în primul rând de la putere, dar și pe cele din opoziție care acceptă tacit și nu au nicio atitudine pentru rezolvarea situației discriminatorii create prin modificările legislației, de puterea executivă, prin abuzul legiferării cu ordonanțe de urgență, în domeniul drepturilor fundamentale și al sistemului de apărare și siguranță națională), precum și instituțiile de stat și de justiție, inclusiv C.C.R., instituții care ar tebui să ne apere de aceste „abuzuri” politice, pentru următoarele:
●Salarizarea actuală la militari nu acoperă programul de lucru pe care militarii pot fi obligați să îl execute în afara programului maxim admis de lucru. În condițiile în care militarii sunt singurii cetățeni obligați să presteze neplătiți și în afara programului maxim de lucru admis și acceptat pentru celelalte categorii profesionale.
Pe scurt, în cazul misiunilor de lungă durată (cum ar fi exercițiile aplicative), în situații de război, mobilizare sau pe timpul stării de asediu, dezastre, când activitățile au durată continuă, militarii sunt remunerați doar pentru 8 ore pe zi și 40 de ore pe săptămână (sau de curând, pentru maxim 48 de ore cu tot cu orele suplimentare care nu pot fi mai mult de 8 ore pe săptămână).
Prin urmare, militarii au cele mai scăzute salarii raportat la timpul de lucru pe care pot fi obligați să îl presteze în situațiile menționate. În plus, există un vid legislativ, iar în Constituție se specifică că militarii pot efectua munca forțată (oricând și oricât), dar în niciun caz neplătită proporțional cu timpul de lucru efectiv a fi real prestat.
Dar legislația internă a muncii nu prevede că militarii pot fi obligați să lucreze mai mult de 48 de ore pe săptămână, fără să fie plătiți suplimentar.
Așa ca la acest punct, să cereți partidelor să nu mai susțină proliferarea politicilor discriminatorii contra militarilor, și să introducă în legea salarizării, plata și pentru orele care depășesc programul maxim admis de lucru de 48 de ore pe săptămână.

●Art. 28-30 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cuprinde o serie de interdicții și restrângeri de drepturi și libertăți fundamentale exercitate asupra militarilor, care nu se regăsesc la vreo altă profesie din nomenclatorul național, iar Art. 4 și 170 din Legea nr. 367/2022 privind dialogul social prin care politicul a interzis militarilor dreptul de asociere sindicală și la grevă, fără nici o compensație în schimb, este o prevedere discriminatorie.
Toate aceste interdicții sunt discriminatorii la adresa categoriei profesionale,dar minoritare, a militarilor.
Aceleași interdicții sunt aplicate și gradaților profesioniști, și obstrucționează inclusiv dreptul la o viață decentă, la dezvoltare personală și familială.
Interdicțiile menționate nu mai au nici o compesație în legislația actuală, care tinde să uniformizeze statutul militarilor cu cel al profesiilor civile, în privința drepturilor, dar nu și în privința obligațiilor.
Solicitați tuturor candidaților politici să se modifice/ abroge din legislație astfel de prevederi discriminatorii, dacă sunt partide aflate la putere sau să inițieze proiecte de abrogare dacă sunt partide aflate în opoziție.

●Art. 86 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, în secțiunea în care obligă cadrele militare pensionate să aibă obligații militare și după pensionare, în condițiile în care alți pensionari, dar și cetățeni cu vârste mult mai tinere, nu au deloc astfel de obligații.
Nici în acest caz, militarii pensionați nu beneficiază de nici o compensație pentru discriminarea care li se aduce. Așa că și la acest punct, cereți partidelor să dovedească că nu proliferează politici discriminatorii contra militarilor și să corecteze legislația.

Pentru cei care au acțiuni în justiție, am dat deja exemplul pentru interdicția privind dreptul de asociere și apartenența sindicală.
Și pe cei pensionați ne privește, deoarece interdicția ne vizează din nou, în caz de reactivare/ mobilizare.

Exemplul polițiștilor de penitenciare, care au de câțiva ani dreptul de asociere în sindicat, iar acum, tot via avocatul poporului revendică și dreptul constituțional la grevă, este elocvent. https://avp.ro/wp-content/uploads/2023/07/Exc-art-170-Lg-367-2022.pdf

Astfel militarii și polițiștii care s-au pensionat, din rândurile asociațiilor, federațiilor sindicale sau din rândul partidelor politice, cu diverse doctrine și ideologii, pot susține foarte „vocal” revendicările tuturor celor aflați în activitate, în rezervă sau retragere din sistemul de apărare și ordine publică.

Nici un om pollitic sau partid care nu are în intenție să corecteze cele menționate, prin platforma electorală si politică sau memorandum, semnat cu reprezentanții asociațiilor, ligilor sau federațiilor sindicale in care sunt parte și militarii sau polițiștii, NU merită votul militarilor și familiilor acestora, în acest an electoral.