EU cu cine votez ?!
Indiferența majorității duce la „democrația” unei minorități politice, în actul de guvernare și legiferare.
Mic ghid electoral pentru votul militarilor !
2024 se anunță un an crucial pentru viitorul României în condiţiile în care urmează să avem în acelaşi an, pentru prima dată în istorie, atât alegeri parlamentare şi europarlamentare, cât şi alegeri locale, dar şi alegeri prezidenţiale.
Atitudinea anti-sistem este din nou pe calendarul politic, iar felul în care reacția anti-sistem se autosabotează, prin încurajarea neparticiparii la alegeri, este evidentă.
Indiferența clasei politice și ignorarea din ultimii zeci de ani a solicitărilor militarilor în rezervă și retragere, privind eliminarea discriminărilor atât între generațiile de rezerviști, dar și a militarilor în acivitate comparativ cu celelalte categorii socio-profesionale pe timpul carierei militare, ținând cont de restricțiile și limitările de drepturi constituționale impuse, având în vedere nemulțumirile, persecuția și discriminarea tuturor celor din Sistemul Național de Apărare și Siguranță Națională, lipsa de reprezentativitate la nivel instituțional privind conservarea drepturilor deja legiferare și votate în parlamentul țării ca o compensare pentru limitările și restrângerile de drepturi civile și constituționale, a indus unor camarazi această atitudine de „no combat” politic, care este pe placul actualei clase politice.
În ultimii ani am văzut cum combustia civică a fost direcționată de către politicienii din arcul guvernamental, dar și din opoziție, prin discursurile publice împotriva militarilor români, prin acțiuni directe, dar și prin inacțiune a reprezentanților militarilor de la nivelul guvernului și președintelui, acceptând prin neimplicare, că militarii sunt ”specialii de serviciu”, în fața societății civile, doar pentru atragerea de capital electoral și politic.
Pe o listă descrescătoare a ”răului cel mai mic” pentru cei care doresc să boicoteze alegerile prin neprezentare, am pregătit un mic ghid electoral, care exemplifică opțiunile actuale din secția de votare.
Prezența la vot s-a prăbușit constant de la revoluție încoace, cu un minim istoric la alegerile din 2020, de doar 31,9% !
Astfel, indiferența majorității duce la „democrația” unei minorități politice, în actul de guvernare și legiferare.
Opțiunea participării active într-un număr cât mai mare, la viața politică a țării, prin exercitarea unui drept constituțional, dreptul la vot, chiar și atunci când militarul român nu este mulțumit de calitatea morală sau profesională a oamenilor politici ce se regăsesc pe listele electorale, este în prezent singura opțiune de „protest civic”.
Obiectivul care definea inițiativa civică, lansată în 2023 (vezi link-ul atașat), se reduce nu numai la participarea activă într-un număr cât mai mare, la viața politică a țării, prin exercitarea unui drept constituțional, dreptul la vot, a cetățenilor țării, membri de partid sau fără apartenență politică, dar și la sancționarea partidelor politice cu privire la nerespectarea promisiunilor electorale din mandatele anterioare, și mai ales la calitatea profesională și morală a candidaților propuși pe listele electorale, care NU mai pot fi înscriși pe liste, într-un nou tur de scrutin, în cazul unor noi runde de alegeri, clasa politică fiind „obligată” să facă o selecție riguroasă si nominalizarea altor candidati, în eventualitatea invalidării alegerilor, dacă numărul de voturi „NUL – Nici Unul din Listă” validate, depășea numărul de voturi ale următoarei opțiuni de pe buletinul de vot, fie partid politic sau persoană nominalizată de un partid politic.
Au existat și alte petiții pentru susținerea unor inițiative legislative și chiar un proiect de lege, dar toate abandonate/ sabotate de clasa politică.
Astfel politicienii s-au pronuntat violent împotriva ideii ”votului NUL/ de protest”, în timp ce unele asociații civice și unii ziariști au susținut-o.
Interesant mi s-a părut însă faptul că nimeni nu a discutat pe argumente și principii civice această idee, ci s-au limitat să arate doar că ideea „votului NUL/de protest” există și a fost adoptată și în alte state democratice.
În timp ce politicienii români au atacat-o în interiorul discuțiilor din ședințele de partid, pe motivul că „votul NUL/ de protest” v-a diminua masiv din voturile validate ale fiecărui partid politic actual, deci NU în favoarea clasei politice, ci ar fi favorabil doar cetățeanului nemulțumit de „promisiunile” din programele electorale, care nu s-au mai îndeplinit sau nu s-au mai regăsit și în programul de guvernare.
Deși ideea în sine este corectă, doar unele sondajele au arătat că cei care ar fi utilizat varianta „votului NUL” ca vot de protest, sunt în general alegători care nu sunt membrii de partid!?
Concluzia extrasă este falsă: nu numai alegătorii fără apartenență politică, care nu au dorit să voteze cu un anumit partid politic, dar și membrii de partid ar fi ales votul de protest, tocmai pentru că nici variantele nominale impuse, de pe buletinele de vot nu îi definesc.
Dacă această opțiune nu ar fi introdusă, alegătorii în cauză ori NU ar fi mers la vot, ori și-ar fi anulat voturile, în semn de protest față de clasa politică și a candidaților promovați arbitrar de clientela politică și înscriși pe buletinele de vot sau listele electorale.
Ce variante avem în cabina de vot:
Votul Alb.
Cea mai naivă opțiune este deranjul în ziua alegerilor pentru un buletin de vot neștampilat – vot în alb. Intenția de a arăta că nimeni din competiție nu se ridică la exigențele așteptate va fi primită ca un „bonus” în secțiile de votare. Nu se știe niciodată dacă voturile albe nu vor fi ștampilate de altcineva, eventual împărțite proporțional în secție, ca mecanismul să fie imparțial, ba chiar „democratic”.
Rezultatele finale ale BEC-ului nu vor ține cont de voturile albe și nimeni nu va mai vorbi despre ele, pentru că acestea nu contează la finalul alegerilor.
Votul Anulat.
O altă opțiune viabilă este să îți anulezi votul. Pui ștampila pe mai multe partide, bașca transmiți și mesaje candidaților de pe liste, în funcție de preferințe. În registrele electorale și procesele verbale, chiar dacă sunt numărate, ești trecut la voturi anulate. Din 1990 pînă în prezent, numărul voturilor anulate a scăzut treptat. În ziua alegerilor speri ca voturile nule să fie interpretate ca voturi de protest, iar candidatul nu va trece de coeficientul electoral, dar NU este așa, ele NU mai contează, și nu pot influența decât atingerea pragului electoral de către partidele politice., iar un prag electoral ridicat este benefic societății noastre.
Această opțiune poate fi luată în considerație, ca un vot de protest, dar numai în cazul în care procentajul mare al acestora ar duce la invalidarea alegerilor.
Votul pentru independenți.
În pofida condițiilor vitrege, independenții au strîns semnăturile necesare pentru participarea pe listele electotale.
Candidații ”independenți” din România, intră într-un joc politic bazat doar pe „alianțe și coaliții politice” cu doctrine de stânga sau de dreapta, astfel, „independența” lor se încheie.
Dacă nu găsesc nicio ușă deschisă, merg la grupul membrilor non-afiliați din Parlament și astfel rămân minoritari și o cantitate neglijabilă pentru majoritatea parlamentară și guvernanți.
Dacă nu trec de coeficientul electoral, voturile pentru independenți se redistribuie proporțional doar în beneficiul primelor 2-3 partide politice.
Indiferent de situație, eficiența lor e minimală: fie stingheri într-o doctrină politică necunoscută sau neînțeleasă, fie izolați în jocurile partidelor politice parlamentare.
Votul pentru partide noi sau care nu trec pragul electoral.
În știința politică, astfel de voturi se numesc ”sincere”: chiar dacă știi că alegerea nu se va concretiza cu un mandat, vrei să transmiți mesajul de încurajare.
Până acum au capitalizat aceste voturi, partidele noi ale unor „aventurieri” politici, dar mare parte din electoratul lor s-a mai lămurit, imediat după alegeri, fie din prisma faptului că nu au trecut pragul electoral, fie prin „alianțele” inedite în care au intrat.
Eroii anti-sistem totuși există și pot exista și în partidele nou apărute pe firmamentul politicii românești, motiv pentru care trebuie să „dăm credit” doar prin studierea atentă a programului electoral și doctrinei politice declarate.
Absenteismul.
Dintre toate opțiunile, absenteismul este cea mai ineficientă alegere și se află pe podiumul „strategiei” (ne)civice, în cadrul acțiunilor electorale.
Paradoxul românesc este că absenteismul consolidează sistemul actual, prin care indiferența majorității care nu merge la vot, duce la ”democrația” unei minorități politice, în actul de guvernare și legiferare.
E important cum afectează demobilizarea, segmente electorale de stînga sau de dreapta, însă, fără dubiu, prezența la vot scăzută va semnala lipsa de legitimitate a politicienilor actuali și a partidelor din care fac parte, dar cui îi mai pasă, după ce au ajuns la putere, cu un procent de doar 30% din totalul alegătărilor.
Din acest motiv, alegerile în România au o semnificație simplă: indiferent de opțiuni politice, prezența la vot ne amintește de valorile unei politici a statului de drept vs. „valorile” politicii statului paralel: economie de piață, protecție socială, democrație funcțională și stat de drept vs. economie clientelară, democrație de cumetrie și fărădelegea statului capturat de grupurile politico-economice, clientelare, indiferent de doctrina politică afișată.
Tot mai dezamăgiți de politică, din motive care merg de la incapacitatea actualei coaliții de guvernare de a rezolva probleme care țin de scăderea nivelul de trai la lipsa alternativei și a liderilor care să inspire, oamenii ar putea să absenteze și de la votul din acest an.
Prezența la vot a scăzut de la 76,29% în 1992 la 39, 39% în 2016 și 31, 9% la ultimele alegeri parlamentare, cele din 2020, iar absenteismul în rândul celor cu drept de vot este unul dintre cele mai îngrijorătoare și tragice fenomene.
Un singur lucru devine tot mai evident: calitatea clasei politice și a guvernării s-au degradat constant.
La fel și încrederea în politicieni și instituțiile statului.
Prestația coaliției de guvernământ riscă să accentueze fenomenul.
Electoratul are de ce să fie dezamăgit de politică.
Toate alianțele și jocurile politice care s-au făcut în ultimii ani nu au făcut decât să consfințească faptul că politica e o mizerie.
Alegătorii văd clar acum că „corb la corb nu-și scoate ochii”, așa cum fac toate alianțele politice „împotriva naturii” (…)
Anii care au trecut de la venirea la putere a unei coaliții politice „inedite”, s-au remarcat din nou prin lipsa reformelor în zone cheie, cum ar fi justiția, educația, administrația, sănătatea sau sistemul de pensii, a izbucnit criza energetică, generată și de războiul din Ucraina, iar creșterea inflației a dus, evident, la nemulțumirea populației.
Acest lucru este demonstrat și de sondajele de opinie care arată o scădere accentuată a încerederii în liderii politici și principalele instituții ale statului.
Politica nu mai este despre stânga, centru, sau dreapta şi nici nu ştiu dacă a fost vreodată aşa în România.
Este despre promisiuni neîndeplinite, contracte cu statul, rude angajate la stat, partide şi politicieni fără viziune, lipsa unui proiect de ţară, etc.
Motivele pentru care electoratul se simte dezamăgit de politică, există și pot fi rememorate, ne spun sociologii:
- Prestația Coaliției de la guvernare. Subiectul facturilor la energie și al măririi pensiilor s-a transformat într-o epopee a bâlbâielilor, răzgândirilor și declarațiilor fără acoperire care durează de peste un an de zile. Mai grav, din interminabilele controverse oamenii pot să vadă nu doar „incompetența” ci și „populismul” factorilor de decizie, care se reflectă direct asupra nivelului lor de trai.
- În fapt, electoratul mai sărac care pune mai puțin preț pe valori, principii și reforme și este, pe bună dreptate, speriat de creșterea prețurilor, inflație și scăderea nivelul de trai până la limita de jos a suportabilității și este tot mai demotivat privind participarea la alegeri.
- Lipsa alternativei
Situația este complicată de faptul că în acest moment cel puțin nu pare să existe alternativă, un partid în afara coaliției stânga- dreapta care să reușească să mobilizeze și în care electoratul să-și ancoreze speranțele. Dezamăgirea și neîncrederea sunt mult mai mari decît în trecut. - Inexistența liderilor
Chiar dacă actuala coaliție a „consfințit ideile celor care nu voiau să voteze”, unul dintre factorii esențiali care poate atrage oamenii spre politică și, implicit, spre cabina de vot, este ”Emoția”.
Fie cea generată de lideri carismatici, fie de idei motivaționale, sau de diverse evenimente. Din păcate, deocamdată lipsesc complet și astea.
Nu există niciun lider sau partid, din cele care există la acest moment, care să inspire și să dea încredere și speranță.
Lipsa liderilor care să fie locomotive pentru propriile partide, dar și să lanseze idei și programe, care să fie dincolo de simplele promisiuni electorale în care prea puțini mai cred, se reflectă și în absența temelor de dezbatere ancorate în marile provocări ale momentului. - Alianțe
Coaliția PNL-PSD, venită la putere acum un an de zile, a fost privită ca o soluție pentru ieșirea din criza guvernamentală, generată de prelungitele conflicte dintre PNL și USR, dar și de cele din interiorul acestor două partide, cu viziune doctrinară de dreapta.
O bună parte a electoratului liberal a fost însă dezamăgit de această alianță cu adversarul declarat al partidului, o dezamăgire care continuă să își pună amprenta asupra atitudinii față de politică.
Este un electorat din zona de dreapta care crede în principii și valori și care nu poate trece peste această alianță. - Răul cel mai mic?
Un laitmotiv al politicii ultimelor două decenii este votul pentru „răul cel mai mic”, semn tot al lipsei reale de alternativă.
A fost considerat o manifestare a pragmatismului și neabandonului politicului.
Problema este că oamenii nu mai văd acum unde se află răul cel mai mic, lucrurile fiind extrem de confuze, ceea ce crește riscul trecerii în zona extremistă a politicii.
Sintagma alegerii ”răului cel mai mic” nu e decât o consecință a realității politice, de astăzi.
Concluzie:
Trebuie să mergem la vot, chiar dacă poate uneori pare că alegem „răul mai mic” sau că nu o să schimbăm cu nimic situația de acum, pentru că tot zicem (că) partidul X sau partidul Y, sau mai știu eu ce partid sau politician NU merită votul meu, dar trebuie să mergem la vot, pentru că, chiar dacă acum pare că nu avem speranță, trebuie să continuăm să facem acest lucru.
În perioada campaniei electorale, dar și după, trebuie să acționăm uniți ca breaslă, ca tagmă, să punem presiune, chiar dacă cauzăm un disconfort puterii politice, prin demonstrații, petiții, interpelări în campaniile electorale ale tuturor candidaților, indiferent de culoarea politică, și să „negociem” unitar voturile militarilor și membrilor familiilor acestora, fiecare în partidul cu care are o anumită afinitate și cu care rezonează ca doctrină politică, pentru că trebuie să recunoaștem că rezerviștii sunt foarte divizați.
Chiar dacă statul a instituit organisme și proceduri care să se ocupe de problemele personalului militar, acestea sunt ineficiente, iar modificările repetate și eliminarea unor prevederi legislative care compensau restrângerea și limitarea unor drepturi constituționale, dar și lipsa predictibilității legislației privind conservarea acestor drepturi, precum si lipsa de reacție la anularea și modificarea unor drepturi financiare sau de altă natură, prevăzute în legile organice pentru militarii în activitate, în rezervă sau retragere, care s-au făcut în mod discriminatoriu față de alte categorii socio-profesionale, ne determină să considerăm că aceste instituții nu sunt suficiente pentru a înlocui libertatea de asociere a militarilor.
Viitorii candidați politici nominalizați pe listele electorale, cu care noi rezerviștii militari intrăm în contact, indiferent de doctrina politică pe care o reprezintă, să își asume public, câteva solicitări legitime, cum ar fi:
- dreptul militarilor de a forma și de a se afilia la sindicate;
- actualizarea tuturor pensiilor militarilor, raportându-se la nivelul soldelor de grad/ de funcție, așa cum se actualizează în prezent la celelalte categorii profesionale de pensionari cu pensii de serviciu (magistrați, diplomați, curtea de conturi, ș.a.) sau la pensionarii civili pentru care referința este punctul de pensie și salariul minim/ mediu pe economie, pe lângă indexările cu rata inflației;
- renunțarea la finanțarea partidelor parlamentare de la bugetul de stat;
- obligativitatea transformării rezultatelor de la referendumuri în legi, așa cum a fost referendumul privind reducerea numărului de parlamentari la 300;
- eliminarea numirilor politice la Curtea Constituțională și selectarea ”judecătorilor CCR” doar în baza competențelor profesionale de minim 15-20 de ani ca judecător la instanțe superioare sau profesor universitar ce are expertiză în dreptul constituțional, cu minim 15-20 ani de predare în mediul universitar;
- reducerea numărului de funcții politice în administrația publică centrală și locală, așa cum sunt numărul excesiv de secretari de stat în ministere și consilieri personali;
Nu există alternativă la a nu vota, trebuie să votăm, indiferent de doctrina politică cu care rezonează fiecare și pe viitor puteți să susțineți inițiativa civică privind modificarea și implementare unui amendament la legea electorală pentru introducerea unei opțiuni suplimentare pe buletinul de vot, sub forma: „NUL – Nici Unul din Listă”.
Un rezervist militar cu drept de vot.
Doriți să schimbați ceva?
Schimbarea nu se întâmplă dacă tăceți.
Autorul acestei petiții a luat atitudine și a acționat.
Veți face la fel?
Porniți o mișcare socială semnând această petiție.
Comentarii
Trimiteți un comentariu