Decadentocraţia, un nou concept ?!

…suveranitate, naționalism, patriotism vs. decadentocrația

Mai aparţine România cetăţenilor ei sau aparține labirintului serviciilor, tele justiţiei politizate, ong-urilor, băncilor, marilor corporaţii şi cohortelor de oportunişti, politicieni sau nu, străini de interesele ei?

Asistăm la o adevărată cruciadă condusă de cei aserviţi globalismului împotriva statului-naţiune, împotriva familiei tradiţionale, împotriva credinţei.
Scopul lor este implementarea unei ideologii progresiste ?!

O naţie este reprezentată de identitatea sa, prin istoria sa, tradiţiile ei ancestrale, prin suveranitate.

Cei care aruncă la gunoiul globalist aceste fundamente, ce pun în loc !?

Ștergerea identităţii naționale !?
Cetățeanul ca apartenenţă la un sistem multicultural, devine un locuitor al acelui spațiu fără granițe etnice și culturale !
Omul fără origine, «neoumanul», sclavul modern al unui unic tip de societate, cea a capitalismului intruziv!
Omul nou, fără memorie, căruia i se introduc fișierele media gândite și editate în laboratoarele sistemului globalist, omul cipat!
Acestui sistem i se opun valorile suveraniste ale naţionalismului şi patriotismului.

Însă nu trebuie confundat naţionalismul, cel care promovează unitatea culturală a românilor ca naţiune, cu valoarea extremistă, cea a ultranaţionalismului, ceea ce încearcă la comandă propaganda ideologică a presei mainstream.

Ideile naţionaliste sunt specifice evoluţiei istorice ale unei Europe de la sfârşitul secolului XIX şi ele au condus la apariţia statului modern român.
Există partea sănătoasă a naţionalismului, cea care plecând de la fiinţa românească, o îmbogăţeşte permanent, contribuind cu valenţele sale atestate de timp, la un dialog şi o conlucrare complexă şi respectuoasă cu celelalte ţări. Naţiunile suverane pot forma Marele Compendiu al patrimoniului istoric universal, în care specificitatea fiecăreia îmbogăţeşte ansamblul.

Pe de alta parte globaliştii au indus ideea falsă că tezele suveraniste aparţin unei ideologii naţionaliste de sorginte nazistă.
Scopul unilaterismului este să creeze un Imperiu Mondial, însă acest lucru nu mai este acceptat. Acestei lumi care devine unipolară, i se opune ca o contrapondere redutabilă, lumea multipolară care nu mai suportă aroganţa hegemoniei jandarmului lumii, oricare ar fi acesta.
Acest globalism despotic trebuie oprit, o gândesc si o spun chiar foarte mulți oameni din toată lumea.

De ce este ruşinos, neadecvat şi considerat reacţionar, să fii patriot?
Este o crimă să îţi iubeşti patria şi să te opui dispariţiei ei?
Cu ce te impiedecă acest fapt să dialoghezi şi să conlucrezi cu celelalte naţiuni?

Poţi fi proeuropean rămânând un stat suveran, nu trecut prin maşina de tocat progresistă.
Cei care distorsionează prin propagandă aceste noţiuni, sunt de fapt adevaraţii duşmani şi trădători ai României!

Din ce motive identităţile unor popoare trebuiesc înlocuite, colonizate cu alt model cultural şi social ?
De ce prin intermediul tehnocraţilor progresişti implantaţi cu sponsorizări și donații semnificative prin intermediul ONG-urilor purtătoare ale doctrinei universităţilor ideologizate, decid şi impun ţărilor europene tipul de societate ?
Pentru interesele economice si geostrategice globaliste!?
Cu ce drept?

Dar ce este şi mai grav, este că deviza unui fost și probabil viitor președinte «America first» este sprijinită în detrimentul suveranitaţii de stat în ţările ale căror guverne sunt aservite intereselor transatlantice, o autocraţie a elitelor globalist-progresiste!
Războiul din Ucraina, prin procură, contra Rusiei, purtat de Maidan-creaţie a politicii administraţiei americane, putea fi evitat prin diplomaţie şi respectarea regulilor stabilite anterior, tot de reprezentanții statelor implicate, însă el trebuia să aibă loc, corifeii Pentagonului deciseseră. « Calul Troian » fusese ales, iar miza era distrugerea si acapararea de noi teritorii cu materii prime și mână de lucru ieftine!
Mor sute de mii de tineri, când acest lucru îngrozitor se putea evita prin raţiune şi dialog.

Oare politicienii și marile corporații militare din SUA îşi aduc aminte că au atacat Irakul făcând sute de mii de victime, fără avizul ONU şi minţind opinia publică internaţională? Că au creat, într-o ţară devastată, bazele statului islamic care a terorizat planeta? Îşi aduc aminte că au bombardat la fel Belgradul, fără autorizaţia ONU, creând Kosovo? Dar astăzi este prohibit să reamintim aceste adevăruri, devii automat putinist fascist !

Oare această destabilizare a regiunii din Europa de Est, prin crearea conflictului ucrainean, nu face parte dintr -un proiect strategic de anvergură, menit pentru a schimba un echilibru al puterii in Europa ?

Acum, există dictatul UE, prin care se dorește să ne lepădăm şi de identitate.
România trebuie să-şi apere suveranitatea vândută pe nimic pe tarabele Occidentului.
De peste trei decenii, prin alternanță, guvernele și coalițiile de la putere au continuat devalizarea şi aservirea României, pentru conservarea puterii :”Na-ţi-o tie, dă-mi-o mie” !?

Oare ce determină poporul român să evite să privească aceste adevăruri?
Dacă la nivelul individual, noţiunea de demnitate nu mai face parte din setul actual de valori şi devine chiar un obstacol pentru oportunişti, la nivel naţional, lipsa demnităţii este devastatoare!
Nu mai exişti!
Marile naţiuni nu vor respecta niciodată un popor fără demnitate şi un preşedinte care nu apară interesele ţării pe care o reprezintă, îi pot numai folosi.
Rolul unui preşedinte este de a se identifica cu ţara şi poporul său.
O lipsă de asumare reprezintă cea mai mare trădare, el fiind reprezentantul acestora.
Numai o adevarată politică externă reprezentând interesele poporului român poate crea un partenariat echitabil.
Suntem europeni, însă nu vasalii UE!
Vrem să fim respectaţi, trebuie să fim respectaţi, însă acest lucru nu este posibil din poziţia actuală, a unui pseudostat UE, de „mâna a doua”.

Suntem într-un deficit bugetar enorm.
Nu ni se dau explicaţii pentru cele o sută de miliarde împrumutate cu cele mai mari dobânzi, suntem datori să plătim iresponsabilitatea şi îmbogăţirea unor politicieni români dar străini de interesele Romaniei.
Cine a creat, cine răspunde pentru acest faliment?

Evident guvernele care se rotesc la putere şi ne „ameţesc” sau mai bine zis ne „aburesc”.

Fiind obisnuiţi cu gustul mierii, acum doresc să le încredinţăm din nou puterea, ca nişte proşti şi inconstienţi ce ne consideră. Interesele occidentale nu trebuie să pună în pericol interesele ţării.
Numai sprijinul Ucrainei, care preocupă prioritar clasa politică, ne-a costat mai mult de 1% din PIB. Deşi am sacrificat enorm pentru un război care nu este al nostru, România nu reprezintă mare lucru în ochii Ucrainei, din moment ce îşi permite să facă, fără consimţământul României, lucrări care pun in pericol echilibrul ecologic al Deltei, considerată patrimoniu UNESCO sau fără să se ia în considerare drepturile etnicilor români privind învățământul în limba română.
Ce să mai spunem despre invazia „cerealelor negre” atât timp cât în Ucraina se cultivă cerealele cu 50-55% din costul fermierilor din România și Uniunea Europeană. Noi respectăm politicile agricole comune impuse, respectăm condiţionalităţile Green Deal-ului, producem mai scump pentru că folosim mai puțin cu cel puţin două, trei sute de tipuri de pesticide faţă de ucraineni, ei fiind în afara în Uniunii Europene produc oarecum neconform pentru piaţa Uniunii, anul trecut a fost o derogare de la memorandum, prin care Ucrainei i s-au scos taxele vamale, contingentele şi certificatul fitosanitar de la frontieră. Cerealele intră în România fără niciun control fitosanitar, ele sunt neconforme şi în loc să tranziteze, să meargă pe culoarul de tranzit şi să iasă din Uniunea Europeană, invadează piața din țară și din UE.

Avem lozinci de genul „România educată”.
Dar unde este protejarea Patrimoniului național cultural?
Cultura reprezintă un factor de excepţie, de mândrie şi educaţie, care trebuie protejat, aşa numita «Excepţie Culturală».
Pentru prestigiul României, Brâncuşi a făcut mai mult decât toate guvernele! Cuvintele lui Mircea Eliade – « Dintr-un popor nu rămâne decât cultura! », trebuie obligatoriu să ne dea de gândit tuturor, Domnule Preşedinte!
Și aş vrea să le mai reamintesc guvernanţilor actuali, că în timpul celui de al 2-lea război mondial, un ministrui i-a propus lui Churchill o diminuare a bugetului alocat culturii, pentru ministerul de razboi; răspunsul, rămas antologic, al marelui politician: ” Atunci, pentru ce ne mai batem ?”

Imnul Naţional mai reprezintă un simbol al naţiei, chiar dacă vedem permanent politicienii cu mâna în dreptul inimii, (inima, de ce?!, de imagine!?) sfidându-ne inteligenţa.
Suntem dispuşi să cedăm suveranitatea naţională pentru viitorul luminos al globalismului unilateral?

Poporul român pare neinteresat de propria-i soartă, iar partciparea la alegeri se dispută, pro şi contra, doar pentru 31% dintre cei cu drept de vot !
Halucinant!

Surprizele alegerilor din acest an electoral nu mai ţin de voturile noastre, ele nu mai sunt îngăduite de diverse „parteneriate” şi de „servicii”, votul electoratului este necesar numai pentru a cauţiona această decadentocraţie care atacă Constituţia ţării.